Simți că iubești… iubește și mai mult
Când iubirea apare, răspunsul propus este dăruirea fără măsură. Iubirea devine calea grea prin care sufletul se eliberează de limitele existenței și se întoarce spre originea sa divină.
Când iubirea apare, răspunsul propus este dăruirea fără măsură. Iubirea devine calea grea prin care sufletul se eliberează de limitele existenței și se întoarce spre originea sa divină.
Despărțirea nu stinge iubirea, ci o mută într-o existență trăită fără persoana iubită, dar pentru binele ei. Rugăciunea și speranța păstrează sufletul viu în absență.
Pornind de la povestea discipolului care ar deveni pod de piatră pentru iubita sa, articolul cercetează iubirea ca răbdare, jertfă, responsabilitate și legătură care nu dispare la prima încercare.
Conștientizarea iubirii divine este la fel de vitală precum respirația. Rugăciunea, meditația și observarea gândurilor trezesc sufletul și îl ajută să nu se mai confunde cu mintea.
Iubirea nu este o posesie, ci un dar primit prin har. Imaginea persoanei iubite devine reflecția trăirii divine, iar sufletul pereche este recunoscut prin permanența acestei prezențe interioare.
Iubirea adevărată nu este posesivă și nu cere răsplată. Ea unește sufletele, dizolvă egoul și amintește omului de moștenirea divină pe care a primit-o prin capacitatea de a iubi.