Iubirea fără nume
Iubirea adevărată depășește declarațiile, relațiile obișnuite și chiar numele dat divinității. Ea este prezentată ca esență a Creației și legătură vie dintre fiecare suflet și existență.
Iubirea adevărată depășește declarațiile, relațiile obișnuite și chiar numele dat divinității. Ea este prezentată ca esență a Creației și legătură vie dintre fiecare suflet și existență.
După furtuna unei iubiri, liniștea vine din bucuria că persoanele iubite și-au găsit pacea. Rămâne însă întrebarea dacă această împăcare este finalul suferinței sau doar o nouă așteptare.
Iubirea nu ar trebui celebrată într-o singură zi, ci trăită și recunoscută zilnic. Atunci când sursa ei divină este uitată, ea riscă să fie redusă la rutină și gesturi convenționale.
O întoarcere autobiografică spre copilărie, neputințele minții și întâlnirea, la optsprezece ani, cu adevăratul EU interior. De atunci, căutarea acestui maestru a rămas firul vieții.
O meditație poetică despre iubirea care nu mai găsește cuvinte. În tăcere, imaginea persoanei iubite rămâne vie, iar durerea și iubirea se contopesc într-un glas interior.
Un bilanț dureros al unui an trăit între pierdere, neliniște și o lume care se refugiază tot mai mult în virtual. Dincolo de toate, iubirea continuă să plângă și să vorbească prin autor.