Valentine's Day, ziua îndrăgostiților sau ziua iubirii, sau în concurență cu dragobetele tradițional, ar trebui să fie de fapt zilnic toată viața pentru cei care se iubesc, nu redusă doar la un moment de celebrare în care să simți că iubirea e specială.
Fiecare zi ar trebui să fie un moment de celebrare a ceea ce simti… a ceea ce ți-a fost dăruit. Dacă nu poți celebra zilnic iubirea înseamnă că ceea ce trăiești este orice altceva, dar nu iubire. Iubirea nu trebuie să fie rutină, dar devine dacă este confundată cu alte sentimente, care nu se pot apropia de trăirea iubirii. Pentru că dacă nu vedem ceea ce se reflectă în iubire, dacă nu respectăm și dacă nu acceptăm divinul din reflecția ei în sufletul nostru, va deveni un sentiment banal, iar în timp își va pierde strălucirea. Iubirea scade în intensitate așa cum o percepem noi pentru că vedem persoana față de care avem acest sentiment, dar nu vedem divinul din trăirea ei. În momentul când poți percepe că Dumnezeu este Iubire, atunci iubirea ta va căpăta calități absolute și infinite. Nu vei mai percepe că iubești persoana, ci iubești ceea ce simti de fapt, asta te face să te înalți la cer în interior.
Astfel ridicând pe un piedestal ceea ce simti vei putea trece peste multe greutăți ivite în trăirea iubirii, pentru că orice este frumos va întâmpina întotdeauna piedici. Va fi greu într-adevăr dacă numai unul va vedea ceea ce simte, iar celălalt va fugi în interior față de acest sentiment sublim. Pentru că mulți se sperie de schimbarea din interior, în primul rând pentru că iubirea aduce smerenie în interior, te face să ingenunchezi în fața persoanei iubite. În acele momente “TU” nu mai exiști, “EU”-l tău interior se dizolvă, lăsând doar aburii iubirii să se înalte pe cerul ființei tale. De aceea se spune că atunci când iubești poți percepe mult mai ușor sufletul tău, dar și sufletul persoanei iubite, iar pe această înțelegere se bazează toată practică religioasă în mările religii ale lumii. Trăirea pe care o simt iubiții în momentele lor intime se apropie foarte mult de trăirea mistică pe care o au pustnicii, sfinții, toate ființele care se dăruiesc iluminării interioare. Dar asta se întâmplă doar dacă nu pui piedici în interior, iar efectele adverse sunt aproape nule dacă în trăirea iubirii vezi reflecția divină. Pentru că iubirea aduce în interior odată cu apariția ei iadul și raiul deopotrivă. Depinde doar de cei care se iubesc cum va evolua trăirea lor din interior, de aceea credința în Dumnezeu și reflecția acesteia în iubire aduce un sprijin acestei trăiri.
Vorbesc din experiența mea umilă pe care am avut-o ceva timp legat de dăruirea față de trăirea iubirii. Au fost momente când nu aveam nici cea mai mică șansă ca iubirea să se împlinească… și totuși s-a împlinit și a adus momente sublime. Astfel am putut în final să înțeleg de ce am putut iubi persoane diferite așa de mult. Fiecare moment a fost unic, și a adus uneori o înțelegere peste puterea mea umană, făcând uneori să par nebun, dar nebunia mea era dăruită de trăirea revelată în interior. De multe ori aș fi vrut să mă topesc în ceea ce simt, să pot dărui măcar o clipă din ceea ce simt și persoanei iubite, dar asta nu se poate face decât dacă împărtășești aceeași viziune… altfel te așteaptă după colț multe piedici și multă suferință. Când iubirea nu te face să te simți împlinit, ci îți dorești tot mai mult, alergând după lucruri trecătoare, va apărea o ruptură în interior, pentru că ceea ce leagă două persoane care se iubesc nu este planul material, ci ceea ce se reflectă în sufletele lor. Aș putea spune că de fapt free choice se referă doar la interiorul nostru, pentru că în exterior lucrurile stau cu totul diferit. Pentru că maestrul nostru interior este exact ceea ce trăim, ce simțim prin trăirea iubirii, iar dacă ne dăruim total trăirii ei facem saltul în neant. Putem iubi în interior persoana iubită, dar în exterior s-ar putea ca această iubire să nu se îndeplinească niciodată… sau doar pentru o perioadă mai lungă sau scurtă de timp, sau pentru o clipă din existența noastră. Dacă nu reușim să distrugem noi trăirea noastră… uneori o va face destinul luând viața persoanei iubite. E adevărat că sunt lăsate și câteva faruri în ceață, ca să nu disperăm și să nu mai credem deloc în iubire. Ideea eronată pe care o avem față de trăirea iubirii poate este cauzată și de tradițiile și religia noastră, care a suprimat suflul trăirii iubirii dintre două persoane care se iubesc. Mă refer la energia sexuală pe care au refulat-o timp de secole, iar acum se văd efectele ei distrugătoare în societatea noastră. Oamenii fug de la o relație la alta în aceste vremuri prea repede, fără măcar să realizeze că astfel pierd lupta pentru interiorul lor. Este nevoie de o perioadă îndelungată pentru a putea pătrunde fiecare în intimitatea celuilalt… până se ajunge la acea încredere pe care o ai doar între prieteni, doar că iubirea amplifică foarte mult ceea ce poți trăi între prieteni. Când ai parte de liniște multă într-o relație, cei care se iubesc vor crede că a apărut rutina, de aceea s-a inventat că puțină ceartă aduce într-o relație sarea și piperul necesar pentru ca acea relație să reziste. Din punctul meu de vedere este doar faptul că încă nu s-a maturizat acea relație, pentru că dacă două persoane care se iubesc și se respectă discută deschis despre problemele lor interioare vor putea trece peste orice.
Spun că este nevoie ca cei care se iubesc să vadă divinul în ceea ce trăiesc pentru a putea face față încercărilor și rutinei pe care majoritatea cuplurilor o întâmpină în ziua de azi. Deși mulți nu recunosc, cea mai importantă problemă este cea sexuală, altfel nu ar exista dorința după alte încercări în afară cuplului. Când te simți împlinit în interior împreună cu persoana pe care o iubești, sexul nu ar trebui să mai fie o problemă, ci dimpotrivă un ajutor pe calea spirituală. Dacă poți să faci “curățenie” în gândurile legate de acest subiect și să purifici animalul din tine, să îl stăpânești supunându-l trăirii iubirii, va aduce fericirea în viața voastră. Dar asta nu se face ușor, și în nici un caz în timp scurt. Puteți să vedeți această experiență asemănatoare celor care se dăruiesc practicii religioase. Ca și acolo este nevoie de mult timp, multe încercări, rutină zilnică, multă suferință interioară, pentru că adevărul să fie revelat, pentru că nectarul divin să vă fie dăruit.
Prețuiește fiecare clipă în prezența persoanei iubite, nu aștepta clipe viitoare și nici nu te gândi la cele trecute, ci bucură-te de fiecare moment, pentru că în viitor s-ar putea să nu mai poți sau să nu mai ai parte de ceea ce trăiești chiar acum. Uneori poate fi din vina ta, alteori din vina destinului, alteori pentru că nu ai respectat ceea ce trăiești, implicit persoana iubită. Dar orice s-ar întâmpla nu renunța la trăirea iubirii din interior, încearcă să vezi existența ei în sine, și “maestrul” tău interior te va îndrepta pe Cale, și nu te va părăsi nici o clipă, fie că vei trăi în suferință tânjind după ceea ce ai trăit sau după persoana iubită, sau vei fi plin de fericire pentru ceea ce îți dăruiește, chiar dacă doar în interior…
