Urmează-ţi visul… realizează-ți visul!
De fapt visul adevărat este dăruit de inimă, dar de cele mai multe ori visul iluzoriu de gândire. Pentru că visul dăruit de inimă este la limita imposibilului, pe când cel dăruit de gândire va necesita voință și răbdare.
Visul dăruit de inimă urmează de fapt realizarea sufletului, iar cel al gândirii pe cel al realizării materiale. Unul va aduce fericire adevărată, celălalt o fericire trecătoare.
Dar ce au la bază totuși visurile pentru a le realiza, fie că sunt trecătoare, fie că sunt pentru eternitate?
Este înscris în codul fiecăruia, drumul ce îl va avea de urmat în viață, dacă va fi mentorul unei persoane care va avea importanță pentru umanitate și evoluția sa, dacă se va sacrifica pentru ca alte persoane să dăruiască calea de urmat pentru generațiile următoare…
Întotdeauna generația veche a considerat generația viitoare incapabilă de a exista, pentru că generațiile noi nu au respect față de tradiții, trăiesc viața fără s-o respecte, prejudecățile devin de la generație la generație aproape inexistente. Dar dacă nu ar fi așa nu ar putea schimba lumea în care trăim și în continuare femeia ar fi fără drepturi, oamenii ar fi inegali în drepturi în funcție de culoare, rasă, naționalitate și alte câteva sute de prostii șterse de-a lungul timpului în evoluția societății în care trăim. În orice pădure bună vor exista și uscături, dar acestea vor dispare treptat prin faptul că nu au valoare… decât poate pentru a face focul, ceea ce într-un final oferă anumite avantaje. Am încredere în generațiile viitoare pentru că vor aduce schimbarea pe care generațiile vechi nu au putut s-o realizeze, deși unele voci vizionare s-au făcut auzite de-a lungul timpului, poate chiar au îndrumat sau îndrumă calea generațiilor viitoare sau pe cele actuale.
Această putere de a schimba vine din interiorul fiecăruia și este alimentată de iubire, la un nivel mai mare sau mai mic, pentru că izvorul sentimentelor este iubirea. Deci toți avem potențialul de ridica iubirea la nivel divin, depinde doar de noi să realizăm acest lucru. Poate vom întâlni piedici toată viața pentru a eleva sufletul nostru până la acest nivel de conștientizare, dar măcar în interior trebuie să ne luptăm pentru a o realiza, dacă în afară este mai greu de realizat.
M-am întrebat mereu care este… sau care a fost visul meu în această viață. Dar visul meu a fost realizat cu mult timp înainte, iar acum urmează să îl pot dărui și altora. Am încercat să fug cândva, îmi doream să devin pustnic, să trăiesc retras de lume pentru că în mijlocul lumii simt că ceva nu este în regulă. Am înțeles într-un final că nu pot fugi de ceea ce mi-a fost dăruit. Îmi este greu într-adevăr să mă amestec în mulțime, dar este un rău necesar, pentru că altfel nu voi putea comunica nimic din ce am trăit.
Viitorul nu va mai fi cel al societății actuale, iar semnele se văd peste tot în lume și în societatea în care trăim. Pentru că fiecare fir de nisip din clepsidra vieții numit suflet are importanță pe acest pământ. Fiecare joacă rolul care i-a fost sortit în această societate, dar va veni timpul când lumea se va trezi și fiecare se va gândi să aducă beneficiu comunității în care trăiesc, nu va mai fi egoist. Bogăția unora este de fapt pe spinarea și prostia altora, pentru că ce ar însemna să fie toți bogați? Unii sunt înzestrați cu mai multă inteligență, alții cu mai multă forță, alții cu noroc, dar toți sunt înzestrați sufletește, trebuie doar ca să fim treziți din somn. Iar suferința și criza tocmai pentru asta ne pregătește. Trecerea la o societate în care resursele să fie folosite în comun, în care bogăția să fie pentru comunitate, nu pentru individ, a fost un vis mereu, pentru că fără cunoașterea sufletului și dăruirea față de iubirea infinită și absolută, nu se va putea face, omul fiind bolnav. Cum pot îndruma bolnavii pe alți bolnavi?
Doar un om sănătos și curat la suflet va putea realiza evoluția societății actuale, iar dacă pentru asta va trebui să trecem prin niște chinuri îngrozitoare va depinde doar de noi. Cu cât ne vom trezi mai repede cu atât vom suferi mai puțin.
Primul pas pentru a cunoaște sufletul este dăruit de rugăciunea inimii. Nu este nevoie să cauți răspunsuri, să crezi într-o religie anume, să alergi prin toate colțurile universului pentru a-l găsi pe Dumnezeu. Doar prin rugăciune continuă și tăcere îl vei găsi pe Dumnezeu în interior. Iar atunci când l-ai găsit totul se va clădi pe acest fundal și tot ce vei crea va fi unic și va ajuta la evoluția lumii în care trăim. Rugăciunea inimii există în mulți deja fără ca s-o știe, pentru că nu înseamnă doar repetarea unor cuvinte clipă de clipă, ci mai ales trăirea pe care o ai în interior. Iar mulți dintre noi au o trăire prin care fac minuni peste tot în jurul nostru… fie în plan material fie sufletesc.
Dacă visul tău îți va aduce împlinire și fericire, dar mai ales dacă vei ajuta oamenii și lumea în care trăiești să devină mai bună și mai iubitoare, atunci va merita sacrificiul pe care îl faci sau îl vei face. Dacă nu… atunci încă nu e târziu să te uiți și în interior să vezi dacă nu cumva ai uitat ceva…
