Aveam în minte de ceva timp un astfel de articol, dar acesta poate fi un articol de încheiere a exprimării interioare dar și un început nou al trăirilor interioare.
Trăiește acum, sau trăiește clipa… dar nu mă refer la a trăi o viață în care să te distrezi ca să simți că ești viu, că încă se mai mișcă ceva în creierul tău. La maximum trăiesc doar cei care au nevoie de adrenalină, dar și cei care se amăgesc că așa trăiesc viața lor deplin, că nebuniile sunt o celebrare a existenței prin care pierd clipă de clipă întâlnirea cu maestrul interior.
Oamenii se motivează că făcând ceva prin acțiune este spre binele lor și astfel sunt mai aproape de orice realizare închipuită de gândire. Dar astfel se pierd în hățișul gândurilor și aleargă vieți întregi până reușesc măcar să ajungă de unde au plecat. De fapt asta este iluzia… lumea în care trăim este un vis real, iar ca să dăm la o parte vălul care ne acoperă ochii sufletului este nevoie de un scurtcircuit în gândire.
A trăi acum înseamnă să fii conștient de fiecare clipă din viața ta atât în interior cât și în exterior, pentru că nu trebuie să renunți la niciuna ca s-o găsești pe cealaltă. Să ajungi să fii conștient de liniștea și abisul din interior dincolo de gândire, de sunetele și vibrațiile interiorului, dar și de foșnetul existenței din exterior, de la sunetul vântului până la cântatul greierilor. Orașul ne-a îndepărtat de natură, de liniște și de conexiunea pe care o avem cu natura prin suflet, de aceea și lumea a luat-o razna. Iar pe lângă mediul urban, stresul și provocările legate de ziua de mâine ne macină gândirea și interiorul îndepărtându-ne și mai mult de suflet.
Oamenii caută tot mai mult în zilele noastre să acopere golul din suflet, să atingă iluminarea în condiții potrivnice pentru o căutare reală interioară… De aceea pustnicii și sfinții se retrăgeau în mijlocul naturii, trăiau în peșteri și în sălbăticie… în locuri neatinse de picior de om. După ce au atins iluminarea toți au spus că nu contează locul, că interiorul este important, deci să îți faci locaș în interior. Dar natura este foarte importantă pentru suflet, îl ajută să se regăsească, să vadă reflectată esența existenței a tot și a toate mai ales în natură.
Iubește acum… înseamnă să nu te raportezi la trecut sau viitor în trăirea iubirii… Iubești… – declară aceasta acum și bucură-te de trăirea ei în prezent, nu trăi din visuri și planuri deșarte. Vrei să atingi iluminarea… – nu aștepta să faci primul pas cândva după ce îți vei îmbunătăți viața profesională sau materială. Sufletul tânjește după eliberarea sa din sclavia gândirii, dar aceasta mereu îl va amăgi cu timpul. Simți foamea și nevoia trăirii iubirii, a căutării interioare, a sensului vieții – începe să practici imediat ceea ce face fericit sufletul – rugăciunea și iubirea. Poate nu vei fi conștient de gustul și trăirea ei, dar cum poți simți dacă nu începi măcar să mănânci pentru a-ți astâmpăra foamea interioară. Poți trăi din iluzii și vorbărie intelectuală, dar acestea cel mult îți vor alina durerea… nu o vor vindeca.
Dacă ai întâlnit iubirea nu fugi în viitor pentru a o trăi, dar nici nu te raporta la trecut… cine știe dacă mâine trupește va mai fi prezentă în viața ta… Bucură-te de prezența ei acum, trăiește-o deplin și conștient.
