Majoritatea avem doua firi: una pentru ochii lumii si una pentru noi insine.
Rareori cea personala o dezvaluim sau folosim in mod implicit pentru ca asta ne poate face vulnerabili in fata celorlalti. Cea pentru ochii lumii este de cele mai multe ori oferita de gandire, iar cea personala de obicei reflecta sufletul, interiorul, si nu este dezvaluita decat celor care ne iubesc sau in care avem incredere. O sa numesc aceste doua firi astfel: cea pentru ochii lumii – fire superficiala, si cea personala – fire sufleteasca.
Firea superficiala este poate cea mai ciudata si plina de nonsens de foarte multe ori, mai ales la persoanele care foarte greu isi dezvaluiesc sufletul sau interiorul, chiar si celor dragi. Iar uneori chiar si dupa ce dezvaluiesc, fac tot posibilul sa ascunda si sa invaluie in ceata ceea ce au revelat. Desi sunt foarte comunicative si pline de viata aceste persoane, in realitate in sufletul lor sunt singure, sunt foarte interiorizate, dar schimbatoare in exterior, uneori chiar incearca sa isi minta interiorul. De aceea desi par inconjurate de multi prieteni, sau ca isi fac foarte multi prieteni, in final sunt singuratice si isi alunga chiar si prietenii pe care s-ar fi putut baza in situatii grele.
Firea sufleteasca este ca diamantul intre pietre, pentru ca nu-i vezi valoarea decat cand se dezvaluie cu adevarat. Unele persoane nu isi ascund interiorul, il dezvaluie si il reflecta in toate actiunile lor. Aceste persoane pot suferi cel mai mult in societate, fiind considerate in loc de persoane bune, persoane usor de prostit si de profitat de pe urma lor. Dar de cele mai multe ori acestea apuca o cale religioasa si atunci viata lor se schimba complet, si chiar devin in timp stalpi de sustinere a credintei. Sunt si persoane intre acestea care au o personalitate puternica si atunci le va fi mai greu sa se adapteze unui sistem, si vor sfarsi prin a fi singure, dar in interior nu in exterior. In exterior vor fi foarte cautate, pentru ca energia lor interioara va hrani multe suflete care sunt in cautarea trairii interioare.
Cele doua firi nu sunt standarde pentru interiorul oamenilor, ci sunt extreme care de obicei sunt in procent de egalitate in interiorul fiecaruia, altfel “iadul” se dezlantuie in interiorul acelei persoane care nu isi accepta trairea interioara si nu o pretuieste.
Deci cand sufletul se reflecta in trairea interioara, cand simtiti ca ceea ce traiti este peste intelegerea voastra, alegeti tacerea si rugaciunea, dar nu alegeti sa mascati sau sa stingeti aceasta traire, pentru ca asta va genera un intreg sir de necazuri si suferinte, atat pentru voi cat si pentru cei dragi. Dar mai ales nu alegeti o viata superficiala, pentru ca asta va face rau sufletului, iar suferinta din viitor nici macar trairea nu o va alina, iar Dumnezeu parca nu va avea urechi sa va auda. Suferinta din exterior poate fi potolita prin placeri marunte sau o viata echilibrata, dar pe cea din interior numai Dumnezeu prin iubirea sa o va putea transforma in fericire.
