Din cele mai vechi timpuri pentru oameni destinul a fost ca ceva ce nu poate fi schimbat, un mister care apartine divinitatii.
Sunt si multi altii care au crezut si au luptat ca sa demonstreze ca destinul poate fi schimbat, ca exista libera alegere, lasata de divinitate tocmai pentru a elibera sufletul. Pana si Isus a spus la fel , ca omul este liber sa isi aleaga destinul, unul plin de pacate sau unul curat ca lacrima.
Dar eu incerc sa spun ceea ce simt si spun doar atat: nu exista cale de scapare in fata destinului. Te poti minti cel mult, dar va continua fie cu tine, fie fara tine. Iti dai importanta crezand ca vei putea face ceva in aceasta privinta. Tu crezi ca luptand si reusind in viata ai ajuns la o bunastare sau o pozitie care ti s-au intamplat datorita puterii tale de a lupta si inteligentei tale uimitoare. Eu cred ca nu. Acesta a fost un dar, un drum pe care l-ai avut scris cu mult timp inainte de a te naste. Dumnezeu ti-a daruit un destin frumos, iar tu pentru ca asa ai fost construit sa lupti si sa reusesti, te identifici asa mult cu existenta ta, incat esti orb sa vezi papusarul din spate. Cand destinul te loveste, atunci realizezi ca erai doar un simplu executant al cursului vietii. Unii foarte norocosi destinul nu-i va lovi niciodata, pentru ca acea persoana nu va invata nimic oricum chiar daca i s-ar intampla. De aceea zic bucura-te cand destinul te loveste, cu cat te loveste mai tare, cu atat e mai bine pentru sufletul tau, pentru ca exista speranta ca sa te trezesti, sa urmezi sufletul si nu gandirea. Omenirea admira presedinti, vedete, creatori de arta, genii, chiar si pe cei care au provocat cea mai mare distrugere. Dar nu vad adevarata valoare a unui om necunoscut, a unui nimeni, a unor oameni care toata viata au trait ca nimeni, dar milenii au trecut si ei tot au ramas in amintirea omenirii, si vor ramane chiar si cand pamantul nu va mai fi. Acestia ar trebui urmati si nu iluziile de oameni asa zis realizati. Cei care au ramas in amintire au reusit pentru ca si-au eliberat sufletul, au invins destinul. Dar ei sunt doar o parte a acestui adevar. Cealalta parte sunt cei care au ramas necunoscuti dar si ei s-au eliberat, dar au inteles in final ca pana si ceea ce au realizat era doar un drum care nu se termina niciodata. De aceea nici macar nu au mai actionat sa ajute la asa zisa evolutie a omenirii.
Dupa 2000 de ani inca credem in povesti frumoase, in creatii ale mintii omenesti menite sa ne ajute in evolutie, cel putin asa se crede. Isus a fost un om la fel ca si noi, dar el s-a nascut constient de originea sa, pe cand noi trebuie sa luptam ca sa aflam asta, uneori chiar invatand si iubind religia noastra sau alta, dar intotdeauna cel care va crede in Isus va realiza puterea iubirii. Este o mare diferenta sa te nasti constient de divinitatea ta, si alta sa traiesti orb vieti intregi, deci inca mai ai o sansa…
Inceteaza sa mai visezi, trezeste-te din vis, si incepe sa vezi adevarul din umbra nu cel descris. Crezi ca Isus a fost fericit vazand cat rau se va face in numele lui? Cati oameni vor suferi pentru ca nu vor crede in el? Cati oameni vor fi arsi pe rug pentru ca vor avea idei care nu corespund cu viziunea lui? Ca tot acest rau va fi facut de cei care nu au crezut oricum in el? Ca va fi folosit ca o masina de facut bani pentru eliberarea sufletului?
Da… Isus a fost… dar nimic dupa ce a plecat de pe pamant nu a mai fost… La cat a iubit semenii cred ca ceea ce i s-a intamplat a fost prea putin fata de ce a simtit vazand viitorul. Si noi oamenii continuam sa limitam asa zisa putere a lui Dumnezeu. Esti impacat ca nu trebuie sa cercetezi, sa suferi pentru a descoperi Adevarul. Accepti ce iti spun altii si e mai mult decat de ajuns pentru tine.
Stiu… pare o situatie fara iesire… pare ca nimic nu se poate face pentru a ajuta sufletul… ca viata va fi un chin sau o fericire in functie de tragerile la sorti…
Dar… revin iarasi si spun ca numai IUBIREA te mai poate salva, e o realitate pe care o ai la indemana, te urmeaza peste tot in viata. Cum poate o “simpla iubire” sa te salveze si pe tine si pe suflet…? Nu poate atat timp cat nu intelegi existenta ei… atat timp cat nu pornesti in cautarea si realizarea ei. Atat timp cat nu accepti ca exista si nu o pui mai presus de tine si gandirea ta.
In trecut iubirea infinita si absoluta a fost identificata cu realizarea celor care se retrageau in pustnicie, sau deveneau calugari, sau deveneau sfinti… Intre timp oamenii au evoluat, nu sufleteste vorbind, ci in gandire, in capacitatea de a analiza. Acum majoritatea oamenilor pot gandi abstract, pot intelege lucruri care in trecut erau trecute la capitolul “mistic”.
Dar azi simpla iubire te poate ajuta sa vezi divinul in existenta, sa il simti in interiorul tau, sa intelegi imparatia care te asteapta si care a fost trambitata cu milenii inainte. Daca ai fost binecuvantat sa ai deja pe cineva care te iubeste si la randul tau iubesti, iubeste si mai intens. Incepe sa realizezi ca e mai mult decat o simpla iubire, poarta cu tine aceasta traire oriunde mergi sau gandesti. Daca amandoi sunteti pe aceeasi cale, atunci eu insumi va invidiez pentru ca destinul chiar v-a daruit ceea ce nici sfintii din vechime nu au avut si nu o sa aiba.
O sa incerc sa explic de ce ar trebui sa fiti fericiti pentru aceasta simpla iubire si de ce s-o ridicati la un nivel pe care religia nu il dezvaluie inca. In religie toata iubirea este indreptata cu daruire asupra unui simbol, identificare cu existenta divina, fara ganduri care sa interfereze si sa denatureze calitatea acesteia. Iar rugaciunea inimii tocmai aceasta face. E un fel de “spalare a mintii” in care totul se centreaza asupra unui punct. Am putea spune ca acest lucru curata mintea si trupul de gandurile negative si devine un sistem de aparare foarte eficient pe cale. Acest lucru nu s-ar putea face concret fara trairea iubirii, care trebuie sa fie de calitate mult peste gandirea obisnuita. Este usor astfel daca iubirea are un reprezentant de origine divina, peste gandirea umana. De aceea zic ca acum poti intelege ca atribuind iubirii tale calitatea divina, vei intelege de ce ai fost binecuvantat. Este mult mai usor sa te daruiesti trairii iubirii divine intelegend reflectia ei in iubirea obisnuita, decat cautand vieti intregi sa intelegi sau sa simti iubire fata de obiecte sau persoane divine. Divinul tocmai ti se intampla sau s-a intamplat, deci nu mai astepta si nu mai cauta. Doar constientizeaza acest lucru si viata ti se va schimba.
Vor fi multi care vor zice ca ce te faci cand iubesti dar nu mai esti iubit, sau cand esti iubit dar tu nu mai simti nimic. Este normal sa se intample acest lucru, sunt doar pasi care te fac sa intelegi si mai bine existenta in sine a iubirii. Daca tu nu simti iubire fata de natura, asta inseamna ca natura nu mai exista? Exista, dar doar perceptia ta s-a schimbat. Aceasta se intampla pentru ca ai pus mai presus de iubire alte lucruri, pentru ca nu ai vazut ceea ce se reflecta in iubire. Multumeste iubirii ca ti-a daruit o perioada de fericire si treci mai departe in destin, fara sa gandesti sau sa faci rau trairii iubirii. Cauta sa nu pierzi aceasta traire, nu mai identifica ce traiesti cu imaginea care ti-a provocat aceasta traire. Cu atat mai mult daca imaginea nu a respectat sau nu respecta iubirea. In final intelege ca totusi este o iubire obisnuita, in care se reflecta iubirea divina… nimic mai mult, nimic mai putin. E un rol pe care il joci in aceasta viata. Daca ai intalnit o persoana care intr-adevar te iubeste mai presus de orice, pe care ai iubit-o, dar la un moment dat a incetat trairea in tine, atunci inseamna ca ceva a facut ca aceasta traire sa se stinga. De cele mai multe ori dorinta de realizare orbeste trairea iubirii. La fel daca persoana pe care o iubesti te trateaza ca pe un joc de puzzle, facand mai mult rau la amandoi, atunci renunta, dar nu renunta la trairea iubirii. Spun continuu sa ai inauntru aceasta iubire si nimic nu te va face nefericit. Gandirea va fi nefericita, dar inima nu. Gandeste-te la cealalta fiinta pe care o iubesti sau te-a iubit ca la un maestru spiritual.
Libera alegere apare in momentele de cumpana. Cand pui in cumpana trairea iubirii sau realizarea in viata. Daca persoana pe care o iubesti sau ai iubit-o consideri ca nu merita sau nu vei fi fericit cu ea, atunci mergi mai departe. Dar daca ai fost fericit cu ea, daca ai simtit ca este tot ce ai dorit in viata, dar viata, destinul pe care il doresti, nu va ajuta sa fiti impreuna, atunci nu pune niciodata in balanta iubirea. Tine minte doar ca viata pune cele mai grele piedici chiar unei iubiri frumoase si implinite, niciodata unei iubiri trecatoare. Pentru ca viata doreste sa depinzi de destin, doreste ca tu sa nu fii liber. A depinde de gandire, de plan material, este singurul lucru care te tine legat, care iti tine inchis sufletul. Lasa sufletul sa zboare spre implinire, spre ceea ce-l face fericit, nu il tine inchis. Sufletul este fericit cand iubeste, cand traieste ceea ce i-a dat nastere. Lasa gandirea sa experimenteze tot ce doreste, dar nu renunta la trairea iubirii. Fa diferenta intre a testa si a trai. Testeaza tot ce iti doresti, dar nu testa iubirea. Pentru ca iubirea ti se intampla, nu poate fi chemata, sau realizata la cerere. Celelalte lucruri le poti realiza dorindu-le si luptand, dar iubirea nu se va realiza la cerere si nici luptand.
Iubirea este un dar de la Dumnezeu facut noua, oamenilor simpli, pentru ca numai in acest fel gustam din nectarul divin. Cand ajungi la un moment in care sa alegi in viata, alege “sangele lui Dumnezeu” – IUBIREA.
