Ultimii ani de când nu am mai scris nimic au fost presăraţi cu multe evenimente, experienţe şi întâmplări, unele la limita imposibilului, altele la limita anormalului, altele… Ştiu că multe voci surde în fundal doresc să le audă, dar nici poveştile nu sunt adevărate mot-à-mot, doar se inspiră din realitate, deci nu le voi spune nici măcar ca poveşti.

Acum ceva timp am descris o viziune a mea asupra acestei zile măreţe, sau asupra altor zile dedicate iubirii, dar opinia mea nu a fost legată de frumuseţea trăirii ei ci de faptul că nu trebuie să fie o zi anume ci fiecare zi trebuie trăită la fel. Veţi spune că e imposibil, dar dacă ar fi posibil pentru toată lumea, unde ar mai fi frumuseţea… misticul? Unii nu au parte nici măcar de crâmpeie de iubire ce să mai vorbim de trăirea ei zi de zi… Unii au pierdut-o din cauza alegerilor făcute în viaţă alţii din cauza greşelilor care au dus la alterarea sau chiar dispariţia ei din sufletul celui sau celei care se dăruia trăirii iubirii.

Ştiu că eu tot trag să vorbesc despre iubire în sine ca existenţă, dar momentan va trebui să vorbesc despre ceea ce cunoaştem fiecare, pentru că toţi o trăim sau am trăit-o la un anumit nivel. Da… se pune chiar şi cea experimentată prin sex dacă e să extindem nivelul trăirii ei la limita anormalului. Mulţi vor spune că aia nu e iubire… nu am spus că sexul este iubire, ci doar că până şi acolo se vede reflecţia ei, pentru că fără un pic de trăire cât de mică a ei, nu ar exista nici măcar ideea de sex. Este la fel cum mulţi atei sau agnostici fac cu ideea de Dumnezeu… nu sunt de acord cu reprezentarea dată de anumite religii sau cuvântul în sine care-l reprezintă, dar sunt de acord cu ideea unei forţe sau energii care guvernează sau prin care se manifestă existenţa. Spun de exemplu nu este aici sau acolo, nu are cum să fie decît aici sau acolo… ei bine cum Dumnezeu este Iubire, la fel şi iubirea este peste tot… atât aici cât şi acolo într-o formă sau alta. În viziunea mea Dumneeu a încetat demult să existe altceva decât ca Iubire… prefer un dumnezeu feminin, probabil aşa cum o femeie preferă un dumnezeu masculin :). Acum, în virtutea acestei idei, aş putea fi sarcastic şi să spun că din cauza unui dumnezeu cu specific masculin redat de religii şi există atâtea orientări de altă natură în lume…

Când ajungi să îţi dedici viaţa trăirii iubirii vor exista momente care vor semăna cu rutina, adică eşti aşa de orbit de trăirea ei încât nici măcar nu mai eşti conştient de existenţa ei, deşi vorbeşti mereu despre existenţa ei, încerci mereu să fii conştient de existenţa ei. La fel se întâmplă şi cu iubiţii, poate tocmai din cauza asta s-au inventat zile ca acestea dedicate iubirii şi poate tocmai de aceea apar încercările şi suferinţele într-un cuplu de îndrăgostiţi… cei căsătoriţi nu se pun… glumesc desigur :).

Acest lucru se reflectă în existenţa noastră şi cu aerul pe care îl respirăm, cu florile pe care le privim, vântul care ne mângâie părul…  soarele care ne încălzeşte sufletul… norii care ne alină inima. Şi multe alte elemente şi nimicuri din existenţa noastră cea de toate zilele, pe care nu le poţi simţi sau percepe decât dacă eşti într-o stare de meditaţie sau în meditaţie. Starea de meditaţie începe in mmomentul în care devii conştient… când eşti treaz. Tu spui că eşti treaz(ă) dar chiar eşti? Atunci de ce nu percepi toate acestea? Dacă le percepi deja este o veste bună atât pentru mine cât şi pentru tine. Pentru că nmic din toate acestea nu poate fi perceput dacă nu trăieşti în inimă, implicit trăieşti iubirea. Doar trăind iubirea pentru iubire şi nimic altceva te poate duce spre acest nivel de conştientizare, şi apoi se reflectă în jurul tău atât în relaţia cu persoana iubită cât şi cu ceea ce te înconjoară.

Atunci când devii conştient de trăirea ei vei vedea reflecţia ei până şi în lucrurile interzise sau respinse de toţi deşi toţi le practică, fiind astfel o ipocrizie; mă refer la ideile controversate legate de sex, anume că sexul nu are legătură cu iubirea.

Sexul nu reprezintă iubirea sunt de acord, dar în practică se reflectă trăirea ei la diferite nivele cât ne duce şi lasă inima pe fiecare. Anumite religii au făcut mult rău denaturând şi orientând greşit omenirea spre înţelegerea acestui fenomen. De fapt nu religia… ci oamenii care au scris şi transformat religia respectivă. Nu ai cum să te pronunţi asupra unui lucru până ce nu l-ai practicat. Într-adevăr fără a fi călăuzit de inimă această energie poate fi denaturată, poate duce la deviaţii mentale, poate tocmai în acest scop a fost eliminat sexul de a fi asociat trăirii iubirii. Deşi se vede faptul că omenirea a evoluat mult în înţelegerea acestui fenomen, umbrele trecutului încă mai bântuie civilizaţia, tocmai pentru că milenii de programare psihologică ne-au inoculat ideea că sexul este un păcat.

Nu continui mai mult pe acest subiect pentru că mulţi pudici vor înţelege cu totul altceva din ce vreau să exprim, de aceea mă adresez celor deschişi la minte, pentru a înţelege că ceea ce trăiesc ei tot o reflecţie a trăirii iubirii este… şi poate în acest fel vor accepta şi mai mult trăirea ei în viaţa lor.

În acele momente când vor deveni conştienţi de acest fapt, în loc să vadă trupul persoanei dorite, trăirea iubirii o va transforma în zeitate, dorinţa va dispărea ca prin farmec, iar dăruindu-te total trăirii iubirii şi văzând divinul din trăirea ei, vor vedea trandafiri şi vor simţi parfumul pe care-l răspândeşte în jur trăind-o.

Asta-mi aduce aminte de o altă vorbă mai veche: „Fi păcătos… dar plin de iubire!” – ceea ce va duce inevitabil la – „Când te privesc… văd doar trandafiri!”.

Despre autor

Mihalcea Razvan Teodor a scris 77 articole pentru noi.

Autor al cartii "Inimi ale Iubirii" - pasionat de tehnologie, arta, fotografie - scrie articole care definesc si reflecta pasiunile sale dar si viziunea asupra existentei... Descarcă cartea „Inimi Ale Iubirii” - Inimi Ale Iubirii (13679 downloads )

Share Button