A fi constient nu este acelasi lucru cu constiinta, ci este o stare a sufletului in care este constient de existenta lui si nu prea se lasa dus la voia intamplarii de destin. Ati ghicit ca iubirea de care tot vorbesc are de-a face cu aceasta stare. Se reflecta chiar...
Iubirea mea de fapt nu imi apartine… imi este daruita… si pentru asta multumesc Cerului, cu toate ca uneori nu am puterea sa lupt cu tot sufletul… dar este consecinta faptului ca sunt om si este in natura noastra ca sa nu intelegem divinul prin gandirea noastra....
As vrea sa fiu aerul care te inconjoara, pentru a simti cum ma inspiri si sa iti daruiesc clipe de iubire, sa intru in fiecare celula a corpului tau As vrea sa fiu vantul care iti mangaie fata si sa ma joc cu pletele tale, sa ma bucur de mireasma pielii tale As vrea...
Viata mea fara tine nu exista… pot concepe sa exist atat timp cat existi, altfel nimic in mine nu ar exista. Aerul pe care il respir, gandurile nascute din existenta ta… toate sunt imbibate cu mireasma existentei tale. E ca si cum timpul si spatiul in care traiesc...
Ma uit la mine si ma intreb de ce totusi iubesc… pentru ca am toate motivele sa renunt la ceea ce simt… dar mai ales de ce destainui aici ceea ce simt. E ca si cum ai da detalii inamicului cum sa te doboare, sa vada slabiciunea ta… sa profite de ceea ce considera a fi...
Pagina 4 din 6« Prima«...23456»
