A fi conștient nu este același lucru cu a avea conștiință, ci este o stare a sufletului în care este conștient de existența lui și nu prea se lasă dus la voia întâmplării de destin. Ați ghicit că iubirea de care tot vorbesc are de-a face cu această stare.
Se reflectă chiar și atunci când două persoane se iubesc și aleg să se dăruiască iubirii pe care o simț indiferent de piedici, și nu vor pune pe primul plan altceva, pentru că nu se îndreaptă spre materialism, ci spre o viață spirituală, am putea spune, deși este impropriu pentru că nu este neapărat implicată o credință religioasă în această ecuație.
Sunt și persoane care încă nu și-au stabilit clar dacă drumul lor în viață este dedicat în totalitate materialismului, pentru că simț mereu un gol în suflet, ceea ce le dă de gândit față de alegerile lor.
Încă mai pot fi salvate aceste persoane, pentru că nu și-au închis de tot porțile inimii, și au perceput o sclipire din ceea ce face fericit sufletul lor, iar mai devreme sau mai târziu vor trebui să aleagă calea sufletului, altfel nu vor avea liniște și nu vor simți împlinirea în viața lor, cu toate realizările materiale sau profesionale.
A fi conștient înseamnă a fi treaz, a alege în cunoștință de cauză. Un exemplu de “somnambul” este cel în care faci o alegere, dar mai târziu îți dai seama că alegerea parcă nu îți aparține, ai ales ceva ce nu ți-ai dorit cu tot sufletul, ci ai făcut un calcul înainte. Sau suferi foarte mult după această alegere, deși ar fi trebuit să îți aducă liniște… dar dimpotrivă, a adus tocmai ceea ce nu îți doreai.
Ori îți vei da seama în timp scurt de greșeală, ori vei lupta mai departe… până când sufletul își va lua singur partea. Pentru că: “Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.
Nu înseamnă că atunci când ești conștient de alegerile tale nu vei avea de suferit. Dar ești pe Cale… ești conștient de existența sufletului, a lui Dumnezeu, iar acest lucru se va reflecta în existența ta și în acțiunile tale.
