Ca un pod de piatră…
Pornind de la povestea discipolului care ar deveni pod de piatră pentru iubita sa, articolul cercetează iubirea ca răbdare, jertfă, responsabilitate și legătură care nu dispare la prima încercare.
Pornind de la povestea discipolului care ar deveni pod de piatră pentru iubita sa, articolul cercetează iubirea ca răbdare, jertfă, responsabilitate și legătură care nu dispare la prima încercare.
O rugăciune poetică născută din dorul de Dumnezeu. Absența, harul și suferința se întâlnesc într-o inimă care plânge nu doar de durere, ci și de bucuria credinței.
Teoria despre iubirea absolută și infinită nu valorează nimic fără practică, rugăciune și trăire. Autorul nu cere credință oarbă, ci verificarea adevărului în propria realitate interioară.
Suferința poate rupe somnul existenței și îndrepta omul spre rugăciune, iubire și Dumnezeu. Iluminarea începe când satisfacțiile trecătoare ale trupului nu mai pot ascunde nevoile sufletului.
A muri fiind încă în viață înseamnă moartea identității construite de trup și gândire. Dincolo de personalitate începe o renaștere interioară în care omul devine trăire, martor și cunoaștere.
O reflecție asupra simplității și profunzimii rugăciunii ‘Tatăl Nostru’, a variantelor sale și a sensului pâinii dăruite ființei, dincolo de repetarea mecanică a cuvintelor.