Rugăciunea “Tatăl Nostru”, cunoscută și ca Rugăciunea Domnească, este una dintre cele mai cunoscute rugăciuni din religia noastră. Este rugăciunea dăruită de Iisus ucenicilor săi la dorința acestora de a-i învăța cum să se roage. Este o rugăciune de o simplitate extraordinară, dar cu un înțeles așa de complex încât s-au scris cărți întregi numai pentru descifrarea și tâlcuirea acesteia.
Versiunea cea mai acceptată și folosită este cea după Matei:
Tatăl nostru Carele ești în ceruri, Sfințească-Se numele Tău, Vie împărăția Ta, Facă-se voia Ta, Precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele (în alte variante: Pâinea noastră cea spre ființă) Dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșalele noastre, Precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, Ci ne izbăvește de cel rău (sau viclean). Că a Ta este împărăția și puterea și slava: A Tatălui și-a Fiului și-a Sfântului Duh, Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Există și varianta care cred că reprezintă cel mai bine ceea ce efectiv a dăruit Mântuitorul, pentru că “Pâinea noastră cea spre ființă” este o formă care era mai greu de înțeles de către marea masă a oamenilor pe vremea aceea, ori Domnul Isus a dăruit o rugăciune universală, nu doar celor inițiați.
Citeam cândva în trecut că doar doi oameni au reușit să schimbe fața lumii cu adevărat până astăzi: Iisus Hristos și Gautama Buddha.
De obicei ne pierdem vremea discutând aspecte dogmatice sau încercând să descifrăm cât de adevărate sau nu sunt evenimentele, sau măcar dacă biserica reprezintă cu adevărat pe Iisus (în mod cert avem un exemplu al reprezentării: mănăstirile cele retrase care respectă canoanele vechi și mulțimea de pustnici care au dat putere religiei noastre). Singurul lucru ce ar trebui să fie important în viața unui creștin ar trebui să fie practica rugăciunii și nimic mai mult, iar prin iubirea față de Dumnezeu înțelegerea nu va întârzia să apară.
Aduc iarăși un sprijin în favoarea iubirii absolute și infinite ca reflecție în iubirea omenească obișnuită prin faptul că în toate religiile: “Dumnezeu este IUBIRE”. Sau și mai concret iubirea absolută și infinită este starea care definește și leagă Sfânta Treime: Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt. Iar dacă nu ar fi adevărat oare atâți oameni care au devenit sfinți sau s-au jertfit pentru credință, sau oare ar fi ajuns la ceea ce este în ziua de astăzi religia, dacă nu ar fi fost un dram de adevăr descoperit prin practica celor care s-au dedicat total credinței. Aceștia au susținut de fapt adevărata credință, biserica fiind doar o îmbrăcăminte cu bune și rele a acestora. Biserica nu poate fi judecată după oamenii care o slujesc ci după adevărul pe care se sprijină și ceea ce dăruiește sufletelor noastre.
Dacă dorești să înveți cum să te rogi acesta poate fi un început: “Despre rugăciunea minții și a inimii”. Dacă nu te interesează atunci nu te obligă nimeni, dar să îți amintești când suferi și atunci poate vei începe să îți ajuți și sufletul, nu doar corpul. Pentru că tu crezi că ești corpul, gândirea care îți aparține, dar ai ceva mai presus de acestea, deci oricând este timpul să începi să cunoști ce este mai presus de acestea.
Rugăciunea “Tatăl Nostru” este des folosită atunci când se zice că cineva a fost deochiat, dar efect imediat are doar în mâna celui care are credința. Folosește așadar această rugăciune oricând, și când ești fericit și când ai necazuri, intrând astfel în rândul ucenicilor care cândva au creat această religie tocmai prin această rugăciune.
Surse: Tatăl Nostru, Tatăl nostru - Rugăciunea domnească, Rugăciunea - Tatăl nostru, Despre farmece, vrăjitorie, astrologie și magie
