Iluminare
În ultima vreme m-am trezit cu întrebări legate de iluminare – cum am ajuns la iluminare, cum se poate ajunge la iluminare, ce este iluminarea – si recent am primit si cea mai mare palmă virtuală sub forma unei întrebări – de unde știu că am ajuns la iluminare și nu am dat peste altceva?
Aceste întrebări sunt inevitabile și normal că te pun la colț… Poți da un răspuns cu tâlc, sau spune o glumă… sau ca să pari un om normal începi să explici prin asemănarea cu descrierile din cărți religioase și ale altora care sunt „certificați” în iluminare… Dar realitatea este că nimeni nu poate dovedi… cel mai bun răspuns ar fi tăcerea… pentru că nu trebuie să dovedești sau să demonstrezi iluminarea… Doar cei care practică rugăciunea și care au experiențe „religioase” pot să înţeleagă nonsensul unor întrebări legate de existenţa lui Dumnezeu, iluminare, existența sufletului, etc.
În momentul în care ai acceptat credința cuiva ca adevăr fără a practica la rândul tău, sau măcar să fii pe o Cale, posibilitatea evoluției dispare. De aceea prefer să tac decât să scriu pe subiecte sensibile, deși tocmai acestea trezesc interesul. Înțeleg astfel de ce marii maeștri s-au chinuit între ghilimele să explice aceste stări cât se poate mai apropiat de realitate, cu exemple normale din viața noastră, au încercat să descrie cât mai simplu. Dar nu ai cum sa explici sau să descrii ceea ce nu poate fi cunoscut decât prin căutare personală interioară și fiecare o percepe în mod diferit. Experiența este aceeași la toți, dar percepția este diferită la fiecare, pentru că suntem unici.
Deși am scris un articol destul de clar despre iluminare, căutătorii de comori spirituale, care fiecare sunt adăpați de la mai multe surse, fiind la începutul căutării interioare, se așteaptă la puteri, lucruri ieșite din comun, minuni… sau ceva deosebit. Chiar trăirea iubirii este o minune… este calea spre trăirea iubirii infinite și absolute – „sângele lui Dumnezeu”.
Deși înainte am preferat să nu îndrum pe nimeni, lăsând pe fiecare să meargă după cum îi este destinul, prezenta situație m-a făcut să fiu un pic mai deschis. Cu cât un căutător este mai realizat și cu potențial în existență, cu atât tentațiile vieții îl pot conduce pe o cale greșită. Fiecare a suferit mai mult sau mai puțin în viață și l-a făcut mai deschis spre căutare interioară, spre căutarea sensului vieții. Dar astfel de situații te fac să înțelegi de ce este bine să fii retras sau pustnic și nu în mijlocul lumii când te dăruiești trăirii interioare. Înțelegi cât ar fi de tras pentru a îndruma și pe alții, fie că sunt interesați sau plini de foame pentru „adevăr”, dar mai ales că nu toţi care ajung la iluminare sunt destinaţi să fie şi profesori sau învăţători în iluminare…
Ca cineva să înţeleagă iluminarea în tăcere ar trebui să fie continuu în prezenţa mea… ar trebui să formez o comunitate bazată pe practica proprie. Pentru că astfel ar fi deschiși să caute să realizeze iluminarea, sensul vieții sau ce ar mai dori fiecare legat de adevărurile spirituale. Dar astfel nu aș deveni poate un alt maestru între ghilimele precum Bivolaru?
Din cauza neghinei grâul poate părea murdar, chiar și după ce l-ai curățat… Poate că aș ajuta mai mult pe cei care sunt în căutare fiind mai deschis și ajutând efectiv pe cei care cred într-un Dumnezeu ieșit din tipare… într-un dumnezeu personal. Dar continui să cred că fiecare mai devreme sau mai târziu va găsi maestrul personal din interior… și va realiza că nu era nevoie să caute ceea ce deja avea… trebuia doar să se trezească.
De aceea în ultimii ani m-am concentrat mai mult pe practică și mai puțin pe informare pentru a explica mai bine ceea ce reprezintă iubirea în viața noastră și cum ne ajută chiar și cea mai slabă formă a ei în drumul spre găsirea sensului vieții și a fericirii. Îmi vine în schimb mai greu să discut despre trăire, prefer să îndrum spre rugăciune efectivă decât spre explicații și discuții inutile, pentru că ți se pare că nu simți nimic când te rogi la început, dar perseverând în orice clipă te poți ilumina și înțelege și obține trăirea interioară. În majoritatea cazurilor mă ascund în lume… sunt așa de bine integrat încât nimeni nu mă ridică pe un piedestal, nu mă etichetează cu label de sfânt, iluminat sau alte denumiri preluate de prin cărți. Astfel am creat o punte peste ceea ce ar fi putut fi o prăpastie între sufletul meu și societate.
Pentru a obține starea de iluminare nu trebuie să faci nimic anume, deoarece apare spontan când suntem complet conștienți… când ne trezim din somnul vieții… fiind o trăire interioară.
Este de ajuns să practici rugăciunea interioară și să fii deschis trăirii iubirii… să nu fugi de trăirea ei. Să cauți să te dăruiești total trăirii iubirii și să încerci să vezi divinul care se reflectă în existența ei… să realizezi că Dumnezeu este Iubire!
În încheiere am găsit un exemplu perfect de descriere a iluminării…
Ce este iluminarea
Într-o zi, un discipol îl întrebă pe profesorul său:
– Maestre, ce este iluminarea?
Maestrul răspunse:
– Când ţi-e foame, mănâncă! Când eşti obosit, culcă-te!
… sau un alt exemplu clar de iluminare…
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de foarte mulți ani…
Într-o zi, trecu pe lângă el un străin.
„- Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de comunist.
„- Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce stai?”, întrebă acesta.
„- O cutie”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.”
„- Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul.
„- Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea.”
„- Uită-te totuși înăuntru”, insistă străinul.
Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur…
