Ceasul se invarte si fiecare clipa lasa urme adanci sau superficiale in destinul fiecaruia. Clipele mele in destinul actual se apropie de sfarsit… lasand loc unui alt destin pe care l-am tot evitat de mult timp. Este timpul cum zicea cineva sa nu mai visez… lumea nu doreste iubire… lumea doreste suferinta si nefericire… Orice este mult mai bun decat trairea iubirii.
Imi cer iertare prietenilor, cunoscutilor, rudelor, tuturor celor pe care-i cunosc sau nu imi mai aduc aminte de ei, daca prin faptele, vorbele sau actiunile mele le-am produs suferinta sau i-am suparat cu ceva. Nu a fost voia mea… ci a fost a destinului. Asa cum eu am iertat si iert tot ce imi provoaca destinul, imi doresc ca si ceea ce a daruit destinul meu sa nu supere pe nimeni. Imi cer iertare celor pe care i-am iubit sau m-au iubit daca le-am produs nefericire si suparare. Intotdeauna am dorit ca toata lumea sa fie fericita, dar asta nu o pot face eu, ci fiecare isi asterne asa cum adoarme. Daca exista sau au existat dusmani le cer si lor iertare. Dar mai ales cer iertare inimii mele, si sufletului sau sufletelor pe care le-am iubit sau m-au iubit mai mult sau mai putin asa cum a lasat Dumnezeu. Daca au existat sau exista umbre de iubire in inima persoanelor iubite dar au renuntat la trairea iubirii pentru implinirea unui destin material sau profesional… atunci vor realiza candva ce au pierdut. Au pierdut eternitatea… au pierdut linistea sufletului. Dar cine stie… Dumnezeu ne daruieste lectii de evolutie in fel si chip. Asa ca poate tot raul e spre bine. Suferinta inseamna evolutie, pe cand fericirea te face sa uiti de suflet… de Dumnezeu. Ma refer la fericirea materiala, pentru ca cea sufleteasca e dincolo de aceasta.
Acesta nu este un mesaj de adio, ci este un mesaj de renuntare la tot ce mi-a daruit destinul pana acum, cu bune sau rele. Daca ce mi-a fost daruit in inima si am lasat intr-o carte… daca exista un dram de adevar in cele scrise si revelate, atunci candva vor fi pretuite si intelese. Dar mai ales vom intelege fiecare cum se face ca Dumnezeu este IUBIRE. Dumnezeu sta ascuns in inima fiecaruia, trebuie doar descoperit si revelat. Dar trebuie multa rugacine, multa daruire, multa credinta, dar trebuie si acel dram de noroc, pe care eu il denumesc tot destin.
Am renuntat de mai multe ori la destin, si de fiecare data mi-a fost oferit un alt destin… bineinteles legat de cel anterior. Pentru ca ceea ce leaga fiecare aceste destine mici dintr-un destin mai mare, contine inima mea. Numesc renuntare pentru ca poti renunta la casa, la masina, la averi, dar si la familie, copii, sotie… dar poti renunta si la destin constient, la cararea oferita intr-un anumit moment. Destinul este ca un labirint, in care poti gasi scaparea, sau te poti pierde la infinit. Scaparea este credinta in Dumnezeu, in suflet, iar restul doar te fac sa uiti de acestea.
Am un vis… ca toata omenirea sa guste macar o clipa din iubirea pe care Dumnezeu a ascuns-o in existenta. Ca fiecare din noi sa isi descopere Dumnezeul interior si sa se daruiasca trairii iubirii. Daca va fi doar vis, timpul va revela aceasta, iar daca este mai mult decat vis, omenirea o va afla oricum.
In mainile tale imi daruiesc sufletul IUBIRE, ai grija de el, sau foloseste-l cum crezi mai bine pentru destinul meu sau al altora, dar niciodata sa nu uite trairea si rugaciunea.
Doamne Ajuta!
