Ceasul se învârte și fiecare clipă lasă urme adânci sau superficiale în destinul fiecăruia. Clipele mele în destinul actual se apropie de sfârșit… lăsând loc unui alt destin pe care l-am tot evitat de mult timp. Este timpul cum zicea cineva să nu mai visez… lumea nu dorește iubire… lumea dorește suferință și nefericire… Orice este mult mai bun decât trăirea iubirii.
Îmi cer iertare prietenilor, cunoscuților, rudelor, tuturor celor pe care-i cunosc sau nu îmi mai aduc aminte de ei, dacă prin faptele, vorbele sau acțiunile mele le-am produs suferință sau i-am supărat cu ceva. Nu a fost voia mea… ci a fost a destinului. Așa cum eu am iertat și iert tot ce îmi provoacă destinul, îmi doresc ca și ceea ce a dăruit destinul meu să nu supere pe nimeni. Îmi cer iertare celor pe care i-am iubit sau m-au iubit dacă le-am produs nefericire și supărare. Întotdeauna am dorit ca toată lumea să fie fericită, dar asta nu o pot face eu, ci fiecare își așterne așa cum adoarme. Dacă există sau au existat dușmani le cer și lor iertare. Dar mai ales cer iertare inimii mele, și sufletului sau sufletelor pe care le-am iubit sau m-au iubit mai mult sau mai puțin așa cum a lăsat Dumnezeu. Dacă au existat sau există umbre de iubire în inima persoanelor iubite dar au renunțat la trăirea iubirii pentru împlinirea unui destin material sau profesional… atunci vor realiza cândva ce au pierdut. Au pierdut eternitatea… au pierdut liniștea sufletului. Dar cine știe… Dumnezeu ne dăruiește lecții de evoluție în fel și chip. Așa că poate tot răul e spre bine. Suferința înseamnă evoluție, pe când fericirea te face să uiți de suflet… de Dumnezeu. Mă refer la fericirea materială, pentru că cea sufletească e dincolo de aceasta.
Acesta nu este un mesaj de adio, ci este un mesaj de renunțare la tot ce mi-a dăruit destinul până acum, cu bune și cu rele. Dacă ce mi-a fost dăruit în inimă și am lăsat într-o carte… dacă există un dram de adevăr în cele scrise și revelate, atunci cândva vor fi prețuite și înțelese. Dar mai ales vom înțelege fiecare cum se face că Dumnezeu este IUBIRE. Dumnezeu stă ascuns în inima fiecăruia, trebuie doar descoperit și revelat. Dar trebuie multă rugăciune, multă dăruire, multă credință, dar trebuie și acel dram de noroc, pe care eu îl denumesc tot destin.
Am renunțat de mai multe ori la destin, și de fiecare dată mi-a fost oferit un alt destin… bineînțeles legat de cel anterior. Pentru că ceea ce leagă fiecare aceste destine mici dintr-un destin mai mare, conține inima mea. Numesc renunțare pentru că poți renunța la casă, la mașină, la averi, dar și la familie, copii, soție… dar poți renunța și la destin conștient, la cărarea oferită într-un anumit moment. Destinul este ca un labirint, în care poți găsi scăparea, sau te poți pierde la infinit. Scăparea este credința în Dumnezeu, în suflet, iar restul doar te fac să uiți de acestea.
Am un vis… că toată omenirea să guste măcar o clipă din iubirea pe care Dumnezeu a ascuns-o în existență. Ca fiecare din noi să își descopere Dumnezeul interior și să se dăruiască trăirii iubirii. Dacă va fi doar vis, timpul va revela aceasta, iar dacă este mai mult decât vis, omenirea o va afla oricum.
În mâinile tale îmi dăruiesc sufletul IUBIRE, ai grijă de el, sau folosește-l cum crezi mai bine pentru destinul meu sau al altora, dar niciodată să nu uite trăirea și rugăciunea.
Doamne, ajută!
