A renunta este mult mai greu decat a-ti lua viata, sau decat a continua sa lupti chiar si atunci cand soarta a fost asa de potrivnica incat nici macar cel mai simplu vis nu a fost lasat sa prinda viata. Dar renuntarea este poate cea mai de pret alegere pe care Dumnezeu ne-a daruit-o.
In toate clipele de rascruce din viata noastra, aceasta este singura scapare. Mai mult schimbam prin renuntare decat prin lupta… Intr-adevar mai prinzi o scanteie din ce ar fi fost daca… prin lupta, dar amanam un rezultat inevitabil. Orice am face, nimic nu schimba ce a fost sau ce ar putea fi. Am putea crede asta, dar lupta este pierduta pentru ca rezultatul este dinainte hotarat. Arma cea mai de pret impotriva destinului este renuntarea, pentru ca este singura care poate schimba ceva.
Renuntarea a fost mereu arma tuturor celor care au vrut sa schimbe ceva in viata lor, pentru ca nu au acceptat ceea ce le oferea destinul. Nu au vrut o viata simpla, ci s-au daruit unei vieti curate, si pentru un ideal pe care restul lumii l-a considerat un vis… dar toti se roaga si cred in acel vis… care nu ar fi avut realizare daca acestia nu ar fi renuntat.
Renuntarea nu este o actiune pe care o faci cu surle si trambite, ci este tacuta si directa, si fara un timp stabilit mai inainte. Renuntarea are loc instant si fara sa mai existe cale de intoarcere. Renuntarea nu este una si acelasi lucru cu o actiune pe care o faci ca sa schimbi complet viata ta. Pentru ca actiunea este gandita si are conturata un viitor dinainte stabilit, pentru ca in momentul actiunii tale tu deja ai hotarat destinul tau din viitor. Renuntarea nu are un viitor, pentru ca este ca o ghilotina… Orice este posibil in momentul renuntarii, pentru ca atunci intr-adevar faci o alegere care nu are legatura cu viitorul, ci cu momentul prezent. Aici si acum se intampla totul.
Actiunea lasa urmari si actioneaza si asupra gandirii si vietii celorlalti oameni din jur, pentru ca pot analiza actiunea ta, si pot urmari evenimentele din viitor.
Renuntarea nu lasa loc la nimic si nici macar nu poate fi analizata, pentru ca nu are viitor, si nici macar nu poate fi urmarita actiunea ei in viitor, fiind ca si cum totul dispare instant. Seamana cu moartea, dar este mai presus decat ea. Pentru ca moartea lasa loc la urmare si analiza, stiind ca acel om a disparut si gata. Dar renuntarea elimina analiza, pentru ca omul acela nici nu a murit, dar nici nu stii daca mai traieste, dar mai ales nu mai stii actiunile sale. Poti astepta sa vezi in viitor daca mai apare o informatie legata de el, ca sa poti da un verdict. Renuntarea iluzorie este in momentul cand anunti actiunile tale, ceea ce doresti si cum vei actiona, si chiar explici de ce… Dar nici nu duci pana la capat actiunile tale, pentru ca iti dai seama ca renuntarea… chiar si iluzorie nu are viitor. Este ca o gaura neagra care absoarbe toata viata ta si sterge tot trecutul tau, iar viitorul ramane mereu ca o pagina alba, pe care numai tu poti scrie. Renuntarea este ca si cum ai muri si ai invia din nou.
Renuntarea elimina omul “vechi” care erai, sterge tot ce ai acumulat in viata ta pana in acel moment. Sterge mai ales gandirea ta, pentru ca renuntarea nu apartine ei, ci apartine inimii, sufletului. Doar sufletul poate lua aceasta decizie pe care gandirea nu o doreste. Daca analizezi viata ta, erai de fapt doar un nume dat unei gandiri si unui destin pe care poate nu ti le doreai. Renuntarea face ca viata ta sa nu mai fie un vis, ci sa devina realitate, si mai ales face ca viata ta sa nu mai fie conditionata de gandire, ci sa fie alegerea ta.
Renuntarea inseamna de fapt libertate absoluta… inseamna eliberarea sufletului din ghearele destinului.
