A renunța este mult mai greu decât a-ți lua viața, sau decât a continua să lupți chiar și atunci când soarta a fost așa de potrivnică încât nici măcar cel mai simplu vis nu a fost lăsat să prindă viață. Dar renunțarea este poate cea mai de preț alegere pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o.
În toate clipele de răscruce din viața noastră, aceasta este singura scăpare. Mai mult schimbăm prin renunțare decât prin luptă… Într-adevăr, mai prinzi o scânteie din ce ar fi fost dacă… prin luptă, dar amânăm un rezultat inevitabil. Orice am face, nimic nu schimbă ce a fost sau ce ar putea fi. Am putea crede asta, dar lupta este pierdută pentru că rezultatul este dinainte hotărât. Armă cea mai de preț împotriva destinului este renunțarea, pentru că este singura care poate schimba ceva.
Renunțarea a fost mereu arma tuturor celor care au vrut să schimbe ceva în viața lor, pentru că nu au acceptat ceea ce le oferea destinul. Nu au vrut o viață simplă, ci s-au dăruit unei vieți curate și unui ideal pe care restul lumii l-a considerat un vis… dar toți se roagă și cred în acel vis… care nu ar fi avut realizare dacă aceștia nu ar fi renunțat.
Renunțarea nu este o acțiune pe care o faci cu surle și trâmbițe, ci este tăcută și directă, și fără un timp stabilit mai înainte. Renunțarea are loc instant și fără să mai existe cale de întoarcere. Renunțarea nu este unul și același lucru cu o acțiune pe care o faci ca să schimbi complet viața ta. Pentru că acțiunea este gândită și are conturat un viitor dinainte stabilit, pentru că în momentul acțiunii tale tu deja ai hotărât destinul tău din viitor. Renunțarea nu are un viitor, pentru că este ca o ghilotină… Orice este posibil în momentul renunțării, pentru că atunci într-adevăr faci o alegere care nu are legătură cu viitorul, ci cu momentul prezent. Aici și acum se întâmplă totul.
Acțiunea lasă urmări și acționează și asupra gândirii și vieții celorlalți oameni din jur, pentru că pot analiza acțiunea ta, și pot urmări evenimentele din viitor.
Renunțarea nu lasă loc pentru nimic și nici măcar nu poate fi analizată, pentru că nu are viitor, și nici măcar nu poate fi urmărită acțiunea ei în viitor, fiind ca și cum totul dispare instant. Seamănă cu moartea, dar este mai presus decât ea. Pentru că moartea lasă loc la urmare și analiza, știind că acel om a dispărut și gata. Dar renunțarea elimină analiza, pentru ca omul acela nici nu a murit, dar nici nu știi dacă mai trăiește, dar mai ales nu mai știi acțiunile sale. Poți aștepta să vezi în viitor dacă mai apare o informație legată de el, ca să poți da un verdict. Renunțarea iluzorie este în momentul când anunți acțiunile tale, ceea ce dorești și cum vei acționa, și chiar explici de ce… Dar nici nu duci până la capăt acțiunile tale, pentru că îți dai seama că renunțarea… chiar și iluzorie nu are viitor. Este ca o gaură neagră care absoarbe toată viața ta și șterge tot trecutul tău, iar viitorul rămâne mereu că o pagină albă, pe care numai tu poți scrie. Renunțarea este ca și cum ai muri și ai învia din nou.
Renunțarea elimină omul „vechi” care erai, șterge tot ce ai acumulat în viața ta până în acel moment. Șterge mai ales gândirea ta, pentru că renunțarea nu aparține ei, ci aparține inimii, sufletului. Doar sufletul poate lua această decizie pe care gândirea nu o dorește. Dacă analizezi viața ta, erai de fapt doar un nume dat unei gândiri și unui destin pe care poate nu ți le doreai. Renunțarea face ca viața ta să nu mai fie un vis, ci să devină realitate, și mai ales face ca viața ta să nu mai fie condiționată de gândire, ci să fie alegerea ta.
Renunțarea înseamnă de fapt libertate absolută… înseamnă eliberarea sufletului din ghearele destinului.
