O suferință imensă produce iubirea atunci când este neîmplinită. Efectiv poate provoca sufletului arsuri, exact așa cum are pielea din cauza focului.
Este o durere așa de mare încât moartea este mai ușoară decât că sufletul să sufere. Mai ales atunci când ești conștient, pentru că trăiești la un alt nivel. Încerci din răsputeri să ții piept acestei suferințe, dar fiecare zi roade din ce în ce mai mult… în loc că rănile să se vindece, devin tot mai adânci. Asta mai ales în cazul sufletelor pereche, care poate nu percep sau nu sunt conștiente de această legătură. Pentru că nu poți riposta… nu ai ură în suflet, nu dorești răzbunare, nu dorești să cauți alt suflet din moment ce era totul pentru inima ta. Nu poți decât renunță la tine… și la lumea din jur. Pentru că nu dorești că persoana iubită să sufere. Dacă nu simte același lucru… dacă nu simte legătură cu tine, atunci nu mai rămâne nimic de făcut pentru viitor în acest sens. Știi astfel că într-o zi va trebui să dispari în neant, oriunde în lume, numai să nu mai exiști în acel loc în care ai crescut la sânul iubirii. Golul din interior este la fel că atunci când lipsește o jumătate din tine.
Aștepți sperând că destinul să îți mai ofere o șansă… deși simți că acel moment este pierdut undeva în viitor… sau în trecut. Prezentul oferă doar suferință și speranța. Inima arde așa de tare uneori încât este insuportabil… te sufocă acea căldură. Încerci să respiri dar nimic nu te mai ascultă… până și gândirea o ia razna. Oare un suflet care nu a găsit rugăciunea inimii cum ar putea suportă? Sau poate că nu ar suporta… ar alege chiar sinuciderea în acele momente.
Renunțarea pare ultimă salvare… dar nu pentru că vei scăpa, ci pentru că astfel vei provoca destinului tău un soc total, încercând în acest fel să resuscitezi sufletul. Măcar în acest fel vei fi în umbră… iubirea îți va arde sufletul, dar nu va mai conta din moment ce ai distrus toate speranțele, iar gândirea ai înecat-o în furtună provocată de o schimbare pe care nu o poate concepe.
După mine… potopul…
Poate e un act egoist, dar nu tu ai ales ceea ce s-a întâmplat, ci ai fost obligat să te adaptezi… culmea trebuind să alegi tocmai ce ar îngropa sufletul. Orice… dar numai iubirea sa nu alegi… pentru că iubirea nu este dorită… cel puțin nu la un nivel așa de înalt. Dar dacă nu vrei să faci compromisuri, viitorul este ca o hârtie albă, pe care vei scrie cu lacrimi de suferință viața care îți este dăruită… fie că vrei sau nu. Nu te gândești la o viață viitoare… pentru că nimeni nu s-a întors să îți spună că ea ar putea există. Rămâne aici și acum… dar în acest moment doar dacă ai dispare instant ar fi o rezolvare.
Da… a iubi nu este ușor… cu atât mai mult dacă vei dori să implinesti ceea ce simți… pentru că suntem doar pioni în mâna destinului, dar mai ales în mintea persoanei iubite, atât timp cât gândirea este stăpâna peste suflet.
Ești muritor… atunci nu iubi ceva muritor… iubește divinul… iubește pe Dumnezeu… iubește orice altceva care nu are legătură cu omul… pentru că altfel va trebui că într-o zi, dacă nu se împlinește ceea ce trăiești, să simți cum iubirea îți arde sufletul…
