Am crezut intotdeauna in maturitatea si puterea de decizie a oamenilor de a alege ce este mai bine pentru ei, si mai ales ca respecta un om bun si iubitor decat un om rau sau neserios. Dar in viata se dovedeste exact invers… cei care fac pe altii sa sufere si sunt egoisti, sunt iubiti si adorati, iar cei buni la suflet sunt considerati prosti sau naivi.
Dar oamenii continua sa se mire de ce sufera atat. Nu reusesc sa vada ca valorile si dorinta lor este pentru suferinta, nu pentru fericire. Fericirea si linistea plictiseste, iar suferinta si nesiguranta mentine adrenalina.
Acest lucru se intampla doar oamenilor care nu au credinta, care nu au gasit inca, calea spre sufletul lor. Alearga ca niste nebuni dupa himere, dupa vise obisnuite. Nu pot sa viseze la divinitate, la un ideal dincolo de lumea lor obisnuita. Si ei cred ca tocmai visurile lor de maretie si bogatie aduc linistea si pacea. Poate pe termen scurt aduc liniste, dar nu linistesc si sufletul. Pentru ca sufletul are nevoie de alta “mancare”, nu are nevoie de vise obisnuite. Avand origini divine, nu poate sa se multumeasca cu firimituri de paine. Iubirea simpla, obisnuita, la fel nu va satura sufletul. De aceea religia, ideea de Dumnezeu, rugaciunea neincetata, natura, frumusetea, arta, aduc sufletului fericire si mai aproape de originea sa divina.
Un om constient va alege stablitatea si va respecta ceea ce s-a construit pe o perioada lunga de timp… restul sunt doar tentatii ale destinului, tocmai pentru a testa cat de multa credinta are in ceea ce traieste. De exemplu iubesti, dar pe urma iubirea nu mai este pasionala, dar ai parte de stabilitate, intelegere, respect… dar te plictisesti si vrei sa incerci ceva nou. Ai parte de pasiune, dar si de nesimtire, de vorbe urate, de ignoranta. Oamenii cred ca iubirea a disparut atunci cand ai parte de liniste, ca ceea ce ai simtit nu mai este. Dar iubirea nu dispare niciodata din inima ta, doar se adapteaza la ceea ce traiesti tu. Acest lucru il observi in momente de criza in relatia sau viata ta. Iti dai seama de ceea ce simti si cat de mult in momentul cand norii negri se aduna pe cerul trairii tale.
Asta nu se intampla celor care au credinta, care vad in iubire ca se reflecta divinitatea si care respecta ceea ce simt mai mult decat orice altceva in viata lor. Ei trateaza diferit ceea ce simt… ruptura lor in interior fata de persoana iubita are alte motive si in nici un caz nu alearga dupa ceva trecator. Viata iti daruieste liniste, iubire, respect, dar te plictisesti si doresti altceva. Ce crezi ca iti va oferi viata? Oare iti va oferi acelasi lucru ca inainte? In nici un caz… iti va darui asa de multa suferinta pe cat va trebui pana inveti din greselile tale. Daca nu inveti… nu se va termina niciodata.
Viata este scurta… nu mai pierde vremea alergand dupa implinire materiala sau dupa pasiuni trecatoare… nu astepta ca timpul sa rezolve problemele tale. Nu astepta ca Dumnezeu sa aleaga in locul tau, pentru ca nu o va face. Te va ajuta, dar nu va lua decizii in locul tau. Se va bucura si va acorda tot sprijinul cand alegi iubirea si respecti linistea. Dar te va trece pe lista de asteptare cand ai refuzat iubirea frumoasa si stabila pe care ti-a oferit-o. Ceea ce simti sau ai simtit ti-a fost daruit… nu renunta la ceeea ce simti, nu renunta la dumnezeul din tine, renunta doar la ceea ce este in afara, dar respecta si daruieste-te pentru ceea ce se intampla in interiorul tau.
