Am crezut întotdeauna în maturitatea și puterea de decizie a oamenilor de a alege ce este mai bine pentru ei, și mai ales că respectă un om bun și iubitor decât un om rău sau neserios. Dar în viața se dovedește exact invers… cei care fac pe alții să sufere și sunt egoiști, sunt iubiți și adorați, iar cei buni la suflet sunt considerați proști sau naivi.
Dar oamenii continuă să se mire de ce suferă atât. Nu reușesc să vadă că valorile și dorința lor este pentru suferință, nu pentru fericire. Fericirea și liniștea plictisește, iar suferință și nesiguranță menține adrenalină.
Acest lucru se întâmplă doar oamenilor care nu au credință, care nu au găsit încă, calea spre sufletul lor. Aleargă ca niște nebuni după himere, după vise obișnuite. Nu pot să viseze la divinitate, la un ideal dincolo de lumea lor obișnuită. Și ei cred că tocmai visurile lor de măreție și bogăție aduc liniștea și pacea. Poate pe termen scurt aduc liniște, dar nu liniștesc și sufletul. Pentru că sufletul are nevoie de alta “mâncare”, nu are nevoie de vise obișnuite. Având origini divine, nu poate să se mulțumească cu firimituri de pâine. Iubirea simplă, obișnuită, la fel nu va sătura sufletul. De aceea religia, ideea de Dumnezeu, rugăciunea neîncetată, natură, frumusețea, arta, aduc sufletului fericire și mai aproape de originea sa divina.
Un om conștient va alege stabilitatea și va respecta ceea ce s-a construit pe o perioadă lungă de timp… restul sunt doar tentații ale destinului, tocmai pentru a testă cât de multă credință are în ceea ce trăiește. De exemplu iubești, dar pe urmă iubirea nu mai este pasională, dar ai parte de stabilitate, înțelegere, respect… dar te plictisesti și vrei să încerci ceva nou. Ai parte de pasiune, dar și de nesimțire, de vorbe urâte, de ignoranță. Oamenii cred că iubirea a dispărut atunci când ai parte de liniște, că ceea ce ai simțit nu mai este. Dar iubirea nu dispare niciodată din inima ta, doar se adaptează la ceea ce trăiești tu. Acest lucru îl observi în momente de criză în relația sau viața ta. Îți dăi seama de ceea ce simți și cât de mult în momentul când norii negri se adună pe cerul trăirii tale.
Asta nu se întâmplă celor care au credință, care văd în iubire că se reflectă divinitatea și care respectă ceea ce simț mai mult decât orice altceva în viața lor. Ei tratează diferit ceea ce simț… ruptură lor în interior față de persoană iubită are alte motive și în nici un caz nu aleargă după ceva trecător. Viață îți dăruiește liniște, iubire, respect, dar te plictisesti și dorești altceva. Ce crezi că îți va oferi viață? Oare îți va oferi același lucru ca înainte? În nici un caz… îți va dărui așa de multă suferință pe cât va trebui până înveți din greșelile tale. Dacă nu înveți… nu se va termina niciodată.
Viață este scurtă… nu mai pierde vremea alergând după împlinire materială sau după pasiuni trecătoare… nu aștepta că timpul să rezolve problemele tale. Nu aștepta ca Dumnezeu să aleagă în locul tău, pentru că nu o va face. Te va ajuta, dar nu va lua decizii în locul tău. Se va bucura și va acorda tot sprijinul când alegi iubirea și respecți liniștea. Dar te va trece pe listă de așteptare când ai refuzat iubirea frumoasă și stabilă pe care ți-a oferit-o. Ceea ce simți sau ai simțit ți-a fost dăruit… nu renunță la ceea ce simți, nu renunță la dumnezeul din tine, renunță doar la ceea ce este în afară, dar respectă și dăruiește-te pentru ceea ce se întâmplă în interiorul tău.
