“Ce-o vrea Dumnezeu” sau “Cum o fi scris”… sunt expresii binecunoscute ale cedarii in fata unor obstacole sau luptei pentru a obtine de obicei o realizare in plan sufletesc. Pentru ca la lucrurile materiale nu prea merge cu astfel de zicale sau sa nu te lupti pentru o viata mai buna.
In timp analizand binecunoscutele zicale am ajuns la concluzia ca acestea sunt spuse doar de cei care nu vor sa isi asume responsabilitatea fata de traire, fata de inima. E mult mai simplu sa arunci in spatele lui Dumnezeu, a divinitatii, a soartei, o decizie care de fapt iti apartine complet. Pentru ca daca pentru realizarea in plan material intr-adevar este nevoie si de noroc, pe langa multa lupta, iar satisfactiile si implinirea sufleteasca sunt minime daca nu ai cu cine sa imparti acestea, pentru a te implini in trairea iubirii este nevoie de mult mai mult, dar mai ales este nevoie de alegerea ta.
Cand esti orb fata de traire este de inteles, dar cand trairea a fost realizata, iar viata ti-a oferit sansa sa o constientizezi, dar mai ales s-o realizezi, atunci nu mai poti da vina pe nimeni si nici sa mai arunci responsabilitatea faptelor tale pe seama divinitatii. Astfel toti cei care fac sa sufere un suflet in lumea aceasta pot da vina pe oricine altcineva, dar sa nu recunoasca responsabilitatea faptelor lor. Daca te daruiesti total trairii iubirii, atunci multe lucruri se schimba in viata ta. De fapt te daruiesti unei vieti spirituale, vei intelege si vei accepta chiar si suferinta, nu doar fericirea. Suferinta este de fapt cel mai scurt drum pentru implinire spirituala. Nimeni care a suferit din cauza iubirii sau s-a daruit unei vieti religioase, nu a esuat in final pentru a fi implinit spiritual. Pentru ca suferinta te apropie de Dumnezeu… Cand totul te paraseste, doar Dumnezeu ramane mereu in preajma ta sa iti aline suferinta.
Multi spun ca au iubit cu adevarat si totusi au suferit in final, pentru ca persoana pe care o iubeau a ales in final altceva. Dar a iubi cu adevarat inseamna sa oferi libertate deplina iubirii, sa nu pui limite si nici conditii. Dar mai ales inseamna sa vezi divinul din iubire… altfel va fi doar o iubire obisnuita. Altii realizeaza tarziu, dupa multa suferinta cat au gresit si ca aceasta se datoreaza tocmai superficialitatii cu care au tratat iubirea. In momentul in care refuzi iubirea, ma refer la acea iubire constienta si totala, nu cea in care o tratezi ca pe o realizare materiala, va fi dificil, poate chiar imposibil sa mai gasesti pe cineva in viata ta cu care sa traiesti iubirea la nivel spiritual.
De ce se intampla acest lucru? Pentru ca majoritatea dintre noi suntem egoisti, si consideram ca totul ne apartine… nu ca ne este daruit. De aici toata suferinta noastra, dar mai ales ignoranta noastra. Esti constient ca alegand o implinire materiala nu vei fi fericit, dar mai ales ca pierzi cel mai frumos lucru din existenta, si totusi alegi ca un orb care nu a vazut niciodata lumea si nu stie cum arata.
Tu scuipi pe iubire si o injuri si faci totul ca sa sufere celalalt suflet, dar in acelasi timp consideri ca ti se cuvine totul in lumea asta. Iar cand iubirea iti da lectia finala, continui pe acelasi comportament… si pe urma te miri de ce iubirea nu mai ti se intampla… dar mai ales te bucuri de suferinta sa in fata iubirii. Dar sufera pentru iubire, pentru sangele lui Dumnezeu. Cine se daruieste total trairii iubirii nu se va bucura si nu va dori suferinta sufletului pe care il iubeste, ci din contra… se va sacrifica pentru ca fericirea sa aline sufletul iubit.
In final iubirea tine de alegerea ta… daca doresti sa fii alaptat de trairea ei, sau renunti la trairea ei si vei bate pe urma toata viata la portile ei, cerand indurare si macar un strop de iubire sa iti umple viata.
