Majoritatea vorbim cu noi insine despre un milion de lucruri zilnic prin ganduri… de fapt cred ca toti vorbim in acest fel in interior.
Uneori suntem constienti de acest fapt si ne apuca rasul, sau plansul dupa caz, mai ales daca povata din interior a fost o alegere proasta. Cert este ca acest “EU” clona din interior, ne mangaie cand suntem tristi, sau cand suntem fericiti, se bucura impreuna cu noi sau ne mustra cand suntem pe cale sa calcam niste principii interioare, ori sa trecem peste prejudecati.
Desi fiind din interior acest “EU” dublat, credem ca ne apartine, uneori simtim ca ceva nu e in regula. De ce atunci de multe ori se inseala cand analizam in detaliu, dar nu greseste cand orientarea apare din intuitie. Astfel credem ca gandirea imensa acumulata de la primele clipe de constienta personala pana la moarte reprezinta efectiv persoana si caracterul care s-a nascut si a trait tot acest timp. Credem ca aceasta defineste numele ales de societate si privit si analizat de cei din jur ani intregi, pana dispare in nefiinta. Jucam astfel multe roluri in viata, si unii dintre noi suntem foarte buni in asta, mult mai buni decat actorii adevarati. Jucam asa de bine pentru ca ne identificam efectiv cu viata pe care o traim. Acceptam in acest fel ceea ce roata destinului ne-a hotarat cu mult timp ca noi sa fim constienti de aceasta. Dar nu suntem constienti ca acesta nu este “EU”-l nostru, ci doar o reflectie a lui in procesul gandirii. Doar se foloseste de aceasta pentru a fi prezent in existenta.
Iubirea aduce astfel aceasta constientizare in viata noastra. Pentru ca procesul gandirii va zice de foarte multe ori la aceasta traire NU, dar la alte lucruri materiale DA. Inima insa va simti cu totul altceva. Astfel descoperiti ca mai exista o parte in corpul vostru, care pare independenta de gandire. Oare cate astfel de parti aparent independente exista astfel in corpul nostru? Aceasta ar fi adevarat scoala pe care cu totii ar trebui sa incepem s-o urmam in viata noastra. Sa ne descoperim interiorul nostru si abia apoi sa luam decizii sau sa urmam un destin.
Tot iubirea va topi de multe ori gandirea, fiind abstracta, de neinteles pentru logica gandirii. Cei care zic ca exista si logica abstracta, au dreptate, dar aceasta nu mai apartine procesului gandirii, ci inimii, procesului trairii. Deoarece numai in acest fel putem uni contradictiile, putem obtine linistea interioara, acea meditatie care permite sufletului sa se dezvaluie in interior. Gandirea nu poate percepe decat in termeni opusi, nu unificati, nu poate concepe DANU, ci doar DA si NU. Iubirea unifica astfel tot interiorul cu exteriorul, aducand echilibru si liniste in viata noastra.
Povata mea:
priviti gandurile ca pe o floare, nu le analizati, nu le dati atentie, nu intrati in jocul lor, doar urmariti-le si printre ele treptat veti gasi reflectia sufletului vostru.
Urmeaza intrebarea:
daca imi pot descoperi sufletul in acele clipe, cine este constient de existenta lui, daca tot noi urmarim acest proces?
Destul pentru astazi…
