Da… ați citit bine, nu renunțați la trăirea iubirii, nici chiar când totul se dărâmă în jurul vostru, nici când ființa iubită nu mai dorește să fiți împreună, nici când tu însuți nu mai crezi în existența iubirii.
Dumnezeu este Iubire…
Așa au spus toate religiile, iar sfinții, creatorii de religii, apostolii, discipolii și oricine a pornit pe drumul căutării interioare au demonstrat și au arătat aceasta lumii întregi.
Să o luăm cu începutul… Toți am visat în adolescență… băieții la fata pentru care cavalerii în vechime își dădeau viața, fetele la Făt-Frumos pe cal alb. Vine un moment când visul se îndeplinește (nu ad litteram), fiecare dintre noi ajunge să guste din nectarul iubirii. Unii trăiesc mai mult, pentru că sunt poate caractere sensibile, alții mai puțin, pentru că au o fire mai rece. Unii poate că zic că nu au trăit deloc sau nu vor trăi niciodată, dar iubirea se regăsește și în forme mai slabe de trăire, sau poate sunt considerate chiar mai presus decât trăirea iubirii față de o persoană opusă (iubirea față de părinți, de țară, de rude, chiar și față de un obiect sau de natură).
Ați ajuns la apogeul trăirii ei… totul se schimbă în viața voastră, culorile devin mai calde, natura va mângâie și va alina trăirea, visele prind culori divine. Cei fericiți ajung să trăiască până la moarte asta, sau poate devine chiar o cale de eliberare pentru suflet. Alții ajung în timp să renunțe sau să nu mai trăiască la fel de intens iubirea. Pe cei mai nefericiți la scurt timp destinul îi lovește crunt, dărâmând totul ca și cum ar fi fost un castel de nisip.
Aici apare greșeala tuturor… renunță nu doar la persoană (la imagine), ci și la trăirea iubirii. Pentru că e normal din moment ce au identificat iubirea cu persoana în sine. Eu vin și vă spun acum că Iubirea are o existență în sine… se contopește și se lasă manipulată de tot și toate… pentru că există în tot și în toate. 
Dar mai vin și mai spun ceva: nu renunța nici măcar la imagine, la persoana care ți-a dăruit trăirea iubirii. Mulțumește-i toată viața pentru că ți-a dăruit cel mai frumos dar din existența omenirii. Ți-a dăruit calea prin care să te eliberezi de suferință.
Pare o utopie, dar până nu trăiești și practici nu afli ce înseamnă să fii mai mult decât un simplu muritor. Astfel nu ai mai avea pentru ce să suferi, dacă iubirea e la locul ei indiferent de ceea ce ți se întâmplă în viață, dacă ajungi să vezi dincolo de existență, să vezi izvorul trăirii.
Gustă iubirea și nu renunța la ea, nu schimba gustul ei prin gânduri, prin renunțare, pentru că iubirea e dulce întotdeauna, doar noi îi dăm un gust amar când renunțăm la trăirea ei.
Destul pentru astăzi…
