De cand ma stiu am simtit un fel de mila fata de cei sau cele care spun ca iubesc, dar parca lipseste ceva… ar dori si mai mult, dar asta nu se refera la iubire ci la planul material.
Asta e gandirea celor care au un diamant in mana, dar il trateaza ca pe o piatra oarecare. Iar cand sufera, se intreaba de ce sufera… Unora le ia cateva clipe sa isi dea seama de greseala sau de drumul in viata, altora le ia toata viata, si nici atunci nu este de ajuns. Iubirea este tratata ca un lucru oarecare si de aceea si asa multa suferinta in viata noastra, uneori si a familiei si copiilor. Cand incepi sa realizezi ca “Dumnezeu este Iubire” viata capata o conotatie spirituala. Viata in sine devine mistica, pentru ca tu credeai ca Iubirea este ceva fara valoare, sau ceva obisnuit, pe cand de fapt este totul. De aceea o punem in balanta, si de aceea viata ne da suferinta cat de multa. Ai multi bani, ai de fapt asa multi bani incat nu ai ce face cu ei… Dar tot nu esti fericit, simti ca iti lipseste ceva. Asta in cazul celor norocosi, pentru ca unii devin sclavii banilor, calcand multe suflete in picioare. Dar categoria cea mai interesanta pentru mine sunt oamenii “juma-juma”, adica sa fie si iubire, dar sa fie si material neaparat, cat de cat… nu cer mult: o casa, o masina, ceva bani in cont si o slujba sau afacere buna. Atat valoreaza de fapt IUBIREA pentru ei… cat cer. Dar daca ai atribui valoarea corecta iubirii, iti vei da seama ca numai Dumnezeu ar echivala cu valoarea ei reala. Pentru ca nimic nu te va face fericit, decat temporar. La un moment dat te vei plictisi de masina, casa, viata, pe care le ai. Vei dori ceva nou, nimic nu iti va fi pe plac si pana si de tine te vei plictisi, pentru ca nu intelegi de ce ti se intampla asta.
Asta se intampla numai cand Iubirea este vazuta ca ceva obisnuit, doar un sentiment intre celelalte… dar care a eliberat pe asa de multi oameni, si pe care i-a facut sfinti, creatori de religii sau maestri spirituali. Stiu ca e greu sa vezi divinul reflectat in iubirea obisnuita dintre doua suflete, dupa ce o existenta intreaga doar cativa au cutezat sa afirme ca iubirea este divina, si au incercat s-o dovedeasca. Cel care a simtit iubirea macar pentru o singura data in viata lui stie despre ce vorbesc. Vorbesc despre impulsul din inima, cand totul te face fericit fiind aproape de fiinta iubita, cand ochii vad lucrurile din jur in alta lumina… cand floarea nu este doar o simpla floare… cand o simpla privire in ochi nu mai este doar o simpla privire. In momentul cand incepi sa analizezi, deja ai pierdut frumusetea iubirii. Cat de mult, ce viitor va fi, daca ma va rani, daca in viitor nu va mai fi la fel de frumos. Este la fel ca atunci cand privesti o floare si in loc s-o privesti, incepi s-o analizezi. Miracolul a disparut, misticul nu mai are loc, floarea poate fi rupta fara sa simti nimic.
Da… Iubirea nu este in jumatati de masura… este in tot si in toate. Iar cand suferi, gandeste-te ca asta e unul din motive, faptul ca iubirea o poti pune in balanta, cand de fapt ea a creat totul… Dovada ca daca te daruiesti total iubirii, nu exista decat fericire sunt toti cei dinaintea noastra care s-au daruit pana la sacrificiu ca Iisus, sau pana la moarte ca Buddha, sau discipolii, apostolii si tot sirul de iluminati sau oameni eliberati in decursul existentei umane. Au creat valori si au dat cai pe care nici o tehnologie si nici un savant nu au reusit pana astazi. Totul doar prin Iubire.
Inceteaza sa vezi Iubirea ca pe un sentiment sau un lucru oarecare, sau ca un pericol. Pericol este pentru gandirea ta inapoiata, pentru ca simte ca e ceva prea inalt pentru ea. Si nu te mai gandi ca nu vei avea parte de realizare materiala, ci din contra. Iubirea insasi va face totul posibil ca sa fii fericit, dar asta doar daca apuci calea ei total. Altfel si ea va gandi cu jumatati de masura, tocmai pentru a te face sa evoluezi. Sau uneori iti va da niste palme asa de grele incat nici inima nu le va putea suporta. Dar totul va fi facut pentru a-ti trezi sufletul, pentru ca este singura cale pentru a alege corect in viata. Gandirea nu va alege niciodata calea corecta, ci va alege calea suferintei, nu pentru ea, ci pentru suflet. Dar daca alegi stapanul corect, gandirea atunci va fi mult mai folositoare decat inainte, pentru ca va fi indrumata de suflet, de puritate, nu de ganduri impure. Astfel nimeni nu va mai suferi, pentru ca sunt urmate instinctiv lucrurile bune, si nu va mai dori sa faca rau sufletului pereche, ci din contra va face totul pentru a fi fericiti.
A iubi total nu este usor, dar nimic care are valoare pe lumea aceasta nu se realizeaza usor, ci cu multe sacrificii. Dar fiecare clipa conteaza, pentru ca sunt asa de multi pasi si asa de multa practica, incat nu ai timp o viata intreaga, uneori vieti intregi sa poti gasi sau macar sa ti se intample iubirea adevarata. Dar niciodata nu inceta sa o cauti sau s-o simti… iar cand apare protejeaz-o ca in pilda cu cele zece fecioare.
Matei cap.25,1-13:
“Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, dar n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare : “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte : “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns : “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele : cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis : “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”
