Din negurile interiorului am scos la suprafaţă ceea ce numai inima poate dărui, iar gândirea asistă umilă la topirea ei în neantul trăirii iubirii… Pentru că ce altceva îi rămâne novicelui decât să rămână inmărmurit în faţa eternei iubiri?
Iubirea este adevăratul maestru din interior, care te îndrumă pe căile întortocheate ale destinului, te apără şi îți mângâie inima când nimeni altcineva nu doreşte să o facă.
Iubirea poate ţine loc de foame, sete, dar în acelaşi timp poate înlocui familia, prietenii, dorinţele, patimile… poate crea legătura pierdută dintre suflet şi divin… poate fi dumnezeul așteptat de eoni să elibereze sufletul nostru din ghearele vieții.
Iubirea poate fi… Depinde doar de noi ce cale urmăm în viață, de direcția pe care o vom lua prin libera alegere, dăruită nouă de către divinitate… iar prin această alegere putem fi dumnezei, nu sclavi umili într-un destin străin existenței sufletului nostru.
Destul… pentru totdeauna.
