Din negurile interiorului am scos la suprafață ceea ce numai inima poate dărui, iar gândirea asistă umilă la topirea ei în neantul trăirii iubirii... Pentru că ce altceva îi rămâne novicelui decât să rămână înmărmurit în fața eternei iubiri?
Iubirea este adevăratul maestru din interior, care te îndrumă pe căile întortocheate ale destinului, te apără și îți mângâie inima când nimeni altcineva nu dorește să o facă.
Iubirea poate ține loc de foame, sete, dar în același timp poate înlocui familia, prietenii, dorințele, patimile... poate crea legătura pierdută dintre suflet și divin... poate fi dumnezeul așteptat de eoni să elibereze sufletul nostru din ghearele vieții.
Iubirea poate fi... Depinde doar de noi ce cale urmăm în viață, de direcția pe care o vom lua prin libera alegere, dăruită nouă de către divinitate... iar prin această alegere putem fi dumnezei, nu sclavi umili într-un destin străin existenței sufletului nostru.
Destul... pentru totdeauna.
