Majoritatea vorbim cu noi înșine despre un milion de lucruri zilnic prin gânduri… De fapt, cred că toți vorbim în acest fel în interior.
Uneori suntem conștienți de acest fapt și ne apucă râsul sau, după caz, plânsul, mai ales dacă povața din interior a fost o alegere proastă. Cert este că acest “EU” clonă din interior, ne mângâie când suntem triști, sau când suntem fericiți, se bucură împreună cu noi sau ne mustră când suntem pe cale să călcăm niște principii interioare, ori să trecem peste prejudecăți.
Deși fiind din interior acest “EU” dublat, credem că ne aparține, uneori simțim că ceva nu e în regulă. De ce atunci de multe ori se înșeală când analizăm în detaliu, dar nu greșește când orientarea apare din intuiție. Astfel credem că gândirea imensă acumulată de la primele clipe de conștiență personală până la moarte reprezintă efectiv persoana și caracterul care s-a născut și a trăit tot acest timp. Credem că aceasta definește numele ales de societate și privit și analizat de cei din jur ani întregi, până dispare în neființă. Jucăm astfel multe roluri în viață, și unii dintre noi suntem foarte buni în asta, mult mai buni decât actorii adevărați. Jucăm așa de bine pentru că ne identificăm efectiv cu viața pe care o trăim. Acceptăm în acest fel ceea ce roata destinului ne-a hotărât cu mult timp înainte ca noi să fim conștienți de aceasta. Dar nu suntem conștienți că acesta nu este “EU”-l nostru, ci doar o reflecție a lui în procesul gândirii. Acesta doar se folosește de aceasta pentru a fi prezent în existență.
Iubirea aduce astfel această conștientizare în viața noastră. Pentru că procesul gândirii va spune de foarte multe ori NU acestei trăiri, dar la alte lucruri materiale DA. Inima însă va simți cu totul altceva. Astfel descoperiți că mai există o parte în corpul vostru, care pare independența de gândire. Oare câte astfel de părți aparent independente există astfel în corpul nostru? Aceasta ar fi adevărata școală pe care cu toții ar trebui să începem s-o urmăm în viața noastră. Să ne descoperim interiorul nostru și abia apoi să luăm decizii sau să urmăm un destin.
Tot iubirea va topi de multe ori gândirea, fiind abstractă, de neînțeles pentru logica gândirii. Cei care zic că există și logică abstractă, au dreptate, dar această nu mai aparține procesului gândirii, ci inimii, procesului trăirii. Deoarece numai în acest fel putem uni contradicțiile, putem obține liniștea interioară, acea meditație care permite sufletului să se dezvăluie în interior. Gândirea nu poate percepe decât în termeni opuși, nu unificați, nu poate concepe DANU, ci doar DA și NU. Iubirea unifică astfel tot interiorul cu exteriorul, aducând echilibru și liniște în viața noastră.
Povața mea:
Priviți gândurile ca pe o floare, nu le analizați, nu le dați atenție, nu intrați în jocul lor, doar urmăriți-le și printre ele treptat veți găsi reflecția sufletului vostru.
Urmează întrebarea:
Dacă îmi pot descoperi sufletul în acele clipe, cine este conștient de existența lui, dacă tot noi urmărim acest proces?
Destul pentru astăzi…
