Viata mea fara tine nu exista… pot concepe sa exist atat timp cat existi, altfel nimic in mine nu ar exista.
Aerul pe care il respir, gandurile nascute din existenta ta… toate sunt imbibate cu mireasma existentei tale. E ca si cum timpul si spatiul in care traiesc este creat de si pentru existenta ta. Pana la tine nu eram constient de existenta mea… doar traiam asteptand sa dispar. Odata cu aparitia ta in viata mea o noua dimensiune si-a facut loc in interiorul meu. Tu esti “maestrul” pe care-l cautam de vieti intregi… tu esti sufletul care mi-a trezit sufletul complet, care l-a topit in flacarile iubirii. Am dormit vieti intregi pana sa te intalnesc, si chiar si dupa aceea o perioada totul a dormit in mine. Pana cand intr-o zi privindu-te in ochi am vazut… sufletul tau era partea care lipsea din existenta mea… era nectarul zeilor in viata noastra trecatoare. Nu stiu daca vreodata la randul tau sufletul a simtit macar o clipa adevarul trairii mele… dar sper ca trezirea sufletului meu sa provoace unda de soc care va trezi sufletul tau… sau poate ca l-a trezit deja… din moment ce sufletul meu are imaginea ta ca reprezentare. Poate ca eu doar pentru asta mai exist inca… altfel as fi disparut demult din existenta. In mod sigur daca dispari… viata mea s-ar opri instant odata cu disparitia ta… nu pentru ca destinul meu este legat de al tau, ci pentru ca tu esti “aerul” sufletului meu. Stiu asta pentru ca inca “respir” existenta ta, inca atunci cand inchid ochii si ma retrag in mine, vad imaginea ta cum prinde viata… interiorul meu este plin de tine.
Toata rugaciunile, tot ceea ce Dumnezeu reprezinta in existenta mea, contine imaginea ta… ba chiar mai mult… este legat de existenta ta, de sufletul tau. Il simt in fiecare celula… in fiecare clipa din viata mea… pentru ca tu esti icoana sufletului meu.
