Viața mea fără tine nu există… pot concepe să exist atât timp cât exiști, altfel nimic în mine nu ar exista.
Aerul pe care îl respir, gândurile născute din existența ta… toate sunt îmbibate cu mireasma existenței tale. E ca și cum timpul și spațiul în care trăiesc sunt create de și pentru existența ta. Până la tine nu eram conștient de existența mea… doar trăiam așteptând să dispar. Odată cu apariția ta în viața mea, o nouă dimensiune și-a făcut loc în interiorul meu. Tu ești “maestrul” pe care-l căutam de vieți întregi… tu ești sufletul care mi-a trezit sufletul complet, care l-a topit în flăcările iubirii. Am dormit vieți întregi până să te întâlnesc, și chiar și după aceea o perioadă totul a dormit în mine. Până când, într-o zi, privindu-te în ochi, am văzut… sufletul tău era partea care lipsea din existența mea… era nectarul zeilor în viața noastră trecătoare. Nu știu dacă vreodată la rândul tău sufletul a simțit măcar o clipă adevărul trăirii mele… dar sper ca trezirea sufletului meu să provoace o undă de șoc care va trezi sufletul tău… sau poate că l-a trezit deja… din moment ce sufletul meu are imaginea ta ca reprezentare. Poate că eu doar pentru asta mai exist încă… altfel aș fi dispărut demult din existență. În mod sigur, dacă dispari… viața mea s-ar opri instant odată cu dispariția ta… nu pentru că destinul meu este legat de al tău, ci pentru că tu ești “aerul” sufletului meu. Știu asta pentru că încă “respir” existența ta, încă atunci când închid ochii și mă retrag în mine, văd imaginea ta cum prinde viața… interiorul meu este plin de tine.
Toate rugăciunile și tot ceea ce Dumnezeu reprezintă în existența mea conțin imaginea ta… ba chiar mai mult… este legat de existența ta, de sufletul tău. Îl simt în fiecare celulă… în fiecare clipă din viața mea… pentru că tu ești icoana sufletului meu.
