Aveam în minte de ceva timp un astfel de articol, dar acesta poate fi un articol de încheiere a exprimării interioare dar si un început nou al trăirilor interioare.
Trăieşte acum, sau trăieşte clipa… dar nu mă refer la a trăi o viaţă în care să te distrezi ca să simţi că eşti viu, că încă mai mişcă ceva în creierul tău. La maxim trăiesc doar cei care au nevoie de adrenalină, dar şi cei care se amăgesc că aşa trăiesc viaţa lor deplin, că este o celebrare a existenţei nebuniile prin care pierd clipă de clipă întâlnirea cu maestrul interior.
Oamenii se motivează că făcând ceva prin acţiune este spre binele lor şi astfel sunt mai aproape de orice realizare închipuită de gândire. Dar astfel se pierd în hăţişul gândurilor şi aleargă vieţi întregi până reuşesc măcar să ajungă de unde au plecat. De fapt asta este iluzia… lumea în care trăim este un vis real, iar ca să dăm valul care ne acoperă ochii sufletului la o parte este nevoie de un scurtcircuit în gândire.
A trăi acum înseamnă să fii conştient de fiecare clipă din viaţa ta atât în interior cât şi în exterior, pentru că nu trebuie să renunţi la niciuna ca s-o găseşti pe cealaltă. Să ajungi să fii conştient de liniştea si abisul din interior dincolo de gândire, de sunetele şi vibraţiile interiorului, dar şi de foşnetul existenţei din exterior, de la sunetul vantului pâna la cântatul greierilor. Oraşul ne-a îndepărtat de natura şi linişte, conexiunea pe care o avem cu natura prin suflet, de aceea şi lumea a luat-o razna. Iar pe lângă mediul urban, stresul şi provocările legate de ziua de mâine ne macină gândirea şi interiorul îndepărtându-ne şi mai mult de suflet.
Oamenii caută tot mai mult în zilele noastre să acopere golul din suflet, să atingă iluminarea în condiţii potrivnice pentru o căutare reală interioară… De aceea pustnicii şi sfinţii se retrăgeau în mijlocul naturii, trăiau în peşteri şi în sălbăticie… în locuri neatinse de picior de om. După ce au atins iluminarea toţi au spus că nu contează locul, că interiorul este important, deci să îţi faci locaş în interior. Dar natura este foarte importantă pentru suflet, îl ajută să se regăsească, să vadă reflectată esenţa existenţei a tot şi a toate mai ales în natură.
Iubeşte acum… înseamnă să nu te raportezi la trecut sau viitor în trăirea iubirii… Iubeşti… – declară aceasta acum şi bucură-te de trăirea ei în prezent, nu trăi din visuri şi planuri deşarte. Vrei să atingi iluminarea… – nu aştepta să faci primul pas cândva după ce vei îmbunătăţi viaţa ta profesională sau materială. Sufletul tânjeşte după eliberarea sa din sclavia gândirii, dar aceasta mereu îl va amăgi cu timpul. Simţi foamea şi nevoia trăirii iubirii, a căutării interioare, a sensului vieţii – începe să practici imediat ceea ce face fericit sufletul – rugăciunea şi iubirea. Poate nu vei fi conştient de gustul şi trăirea ei, dar cum poţi simţi dacă nu începi măcar să mănânci să îţi astâmperi foamea interioară. Poţi trăi din iluzii şi vorbărie intelectuală, dar acestea cel mult îţi vor alina durerea… nu o vor vindeca.
Dacă ai întâlnit iubirea nu fugi în viitor pentru a o trăi, dar nici nu te raporta la trecut… cine ştie dacă mâine trupeşte va mai fi prezentă în viaţa ta… Bucură-te de prezenţa ei acum, trăieşte-o deplin şi conştient.
