A fi constient nu este acelasi lucru cu constiinta, ci este o stare a sufletului in care este constient de existenta lui si nu prea se lasa dus la voia intamplarii de destin. Ati ghicit ca iubirea de care tot vorbesc are de-a face cu aceasta stare.
Se reflecta chiar si atunci cand doua persoane se iubesc si aleg sa se daruiasca iubirii pe care o simt indiferent de piedici, si nu vor pune pe primul plan alteceva, pentru ca nu sunt indreptate spre materialism, ci spre o viata spirituala, am putea spune, desi este impropriu pentru ca nu este neaparat implicata credinta religioasa in aceasta ecuatie.
Sunt si persoane care inca nu si-au stabilit clar daca drumul lor in viata este dedicat in totalitate materialismului, pentru ca simt mereu un gol in suflet, ceea ce le da de gandit fata de alegerile lor.
Inca mai pot fi salvati acestia, pentru ca nu si-au inchis de tot portile inimii, si au perceput o sclipire din ceea ce face fericit sufletul lor, iar mai devreme sau mai tarziu vor trebui sa aleaga calea sufletului, altfel nu vor avea liniste si nu vor simti implinirea in viata lor, cu toate realizarile materiale sau profesionale.
A fi constient inseamna a fi treaz, a alege in cunostinta de cauza. Un exemplu de “somnambul” este cel in care faci o alegere, dar mai tarziu iti dai seama ca alegerea parca nu iti apartine, ai ales ceva care nu ai dorit cu tot sufletul, ci ai facut un calcul inainte. Sau suferi foarte mult dupa aceasta alegere, desi ar fi trebuit sa iti aduca liniste… dar din contra a adus tocmai ceea ce nu iti doreai.
Ori isi va da seama in timp scurt de greseala, ori va lupta mai departe… pana sufletul isi va lua partea singur. Pentru ca: “Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.
Nu inseamna ca atunci cand esti constient de alegerile tale nu vei avea de suferit. Dar esti pe Cale… esti constient de existenta sufletului, a lui Dumnezeu, iar acest lucru se va reflecta in existenta ta si in actiunile tale.
