Întotdeauna m-a fascinat imposibilul, ceea ce nu poate fi acceptat pentru că totul este împotriva acelei realizări sau idei.
Destinul fiecăruia pare scris cu litere mari în viața asta, iar așa-numită liberă alegere cu litere mici, de-o șchioapa, pipernicite din cauza egoismului nostru, al faptului că nu dorim să ne asumăm responsabilitatea. M-am întrebat de ce ar exista ideea de karma, de cauză și efect din moment ce toți dormim, nu ne-am trezit sufletul, deci nu avem cum să fim responsabili pentru acțiunile noastre. Dar asta înseamnă că cel care adoarme la volan sau bea până uită de el și comite o greșeală inevitabilă, nu este răspunzător pentru faptele lui? Din moment ce ai primit informațiile ajutătoare pentru a te trezi, ești mai responsabil decât cel care nu le-a primit. Dacă în viața ta ai avut ocazia să te trezești, ai primit informații la care alții nu au avut acces sau nu le-au fost dăruite, cu atât vei suferi mai mult, pentru că de fapt ai fost avertizat asupra pericolelor, deci totul s-a făcut pentru trezirea sufletului tău, pentru a suferi cât mai puțin în viitor. Am adormit de multe ori până acum, dar de fiecare dată mi-am primit niște palme de m-am trezit brusc. Cu fiecare trezire am devenit mai alert, și sper că acum să fie ultimă data când mă mai trezesc, să nu mai adorm nici măcar o clipă. Am adormit de fiecare dată când am ales calea majorității. Dar se pare că nu asta era direcția, pentru că de fiecare dată, palmele au fost pe măsură. Pot să fug oricât de mult de ceea ce mă definește, pentru că într-adevăr sunt un om normal și mi-am dorit chiar să fiu inconștient. Dar când m-am trezit primă oară, am știut încă de atunci că nu mai am cale de scăpare. Ca o să fiu responsabil de fiecare alegere a mea, și mereu am ales trăirea iubirii înaintea oricărei alte cai sau lucru. Mulți au zis că e împlinire… dar de fapt este calea celor mai grele încercări.
De împlinire nu poate fi vorbă decât dacă vorbim de împlinirea destinului, dar pentru că nu avem cum să știm destinul decât după ce s-a întâmplat, poate fi vorbă doar de liberă alegere, care este ca o poveste reală. Ajungi la un moment când iei o hotărâre care îți va marca viața ta, dar și pe a celor din jurul tău. Astfel închei o poveste reală bazată pe un anumit subiect din viața ta, în care fiecare își joacă rolul care i-a fost sortit. Finalul acestei povești poate că nu se încheie în acel moment, dar cel puțin pentru acel capitol va fi finalizat. Se spune ca toți avem un destin inevitabil, care te urmarește toată viața. Dar se mai spune ca destinul are loc în funcție de alegerile pe care le faci în viață, adică la fiecare alegere a noastră destinul se rescrie în funcție de ceea ce alegem. Logic că nu te mai poți întoarce să alegi înca o dată deci trebuie să alegi bine în viața ta pentru că nu mai ai a doua șansă. Acceptarea existenței lui Dumnezeu în viața noastră, implicit a iubirii divine și a regulilor care vin cu aceasta, sunt garanția ca alegerea noastră va fi pe drumul cel bun pentru suflet, acceptând în acest fel originea noastră divină și responsabilitatea care sosește cu această concepție. Astfel suntem responsabili cu toții pentru ceea ce se întâmplă la oră actuală cu pământul și cu viața noastră. Putem să dăm vina pe divinitate, pe poluare, pe orice dorim noi, dar în final vom culege ceea ce am semănat. Iar noi nu am semănat decât foarte puțină iubire în viața noastră, implicit nu vom avea parte decât de suferință într-un final. Pentru că sufletului nu îi dăm ceea ce are nevoie pentru a se trezi, deci mereu vom alege mai mult ceea ce este greșit, decât ceea ce ar fi bine pentru destinul nostru. Fie chiar și cu ideea reincarnării, tot nu avem cum să trăim aceeași viață de două ori, deci tot trebuie să alegem ceea ce este bine și etern, decât să alegem ceea ce este trecător și murdar în viața noastră. Trăiește-ți viață, dar trăiește-o în rugăciune și credință! Fă orice dorești în viața ta, dar să fii plin de iubire, de conștiință existenței lui Dumnezeu. Liber oricum nu ai cum să fii decât când mori cu adevărat. Dar măcar atunci când vei muri, să nu dormi, să fii conștient de ceea ce ți se întâmplă. Moartea poate șoși în orice clipă deci trebuie să fii mereu alert și conștient.
Eu am trăit și trăiesc o poveste reală… Finalul capitolului actual s-a lăsat mult timp așteptat, pentru că nu am dorit și nu doresc ca acest vis frumos să se sfârșească… dar nu depinde doar de alegerea mea. Speranța a prelungit agonia acestui vis, care poate a adus cele mai frumoase trăiri, cu toate ca epilogul a avut parte de situații cum doar în filme mai întâlnești. Probabil viitorul va da naștere unui nou început sau unui sir lung de așteptări și speranțe. Dar pentru că acest început nou să aibă loc, va fi necesar că acțiunea generată de liberă alegere fie într-o parte sau alta să aibă loc. Totul acționează pentru alegerea următorului moment, care într-un fel a fost prevăzut dinainte, pentru ca un moment nu poate fi prevăzut decât când ești schimbător, când nu știi ce îți dorești de la viață. Eu nu îmi doresc că destinul să mă învingă, decât dacă nu mai exist pe acest pământ. Numai așa aș putea fi învins. Pentru mine nu există imposibil, ci doar lipsa de credință. Dacă am avea credință cât un grăunte de muștar… nimic nu ar sta în calea fericirii noastre. Singura armă a noastră împotriva destinului este renunțarea… În momentul în care nu îți dorești acel destin renunți la ceea ce destinul îți oferă în acel moment în funcție de cauzele și efectele dinainte. Poate că totuși așa a fost scris, dar când ești conștient măcar ai plăcerea ca să alegi tu în continuare, nu doar să accepți ceea ce îți este dăruit.
Astfel orice este posibil… imaginația nu are limite…
