Voce pustie în noapte își face apariția în sufletul meu… și în fața imaginii tale, cuvintele scapă sensul de a fi rostite. Vibrații neauzite se aud în străfunduri, dar în gânduri nu își fac apariția decât sunete neauzite, și chiar dacă aș auzi ceva, ar fi fără...
Aș vrea să fiu aerul care te înconjoară, pentru a simți cum mă inspiri și să îți dăruiesc clipe de iubire, să intru în fiecare celulă a corpului tău Aș vrea să fiu vântul care îți mângâie față și să mă joc cu pletele tale, să mă bucur de mireasmă pielii tale Aș vrea...
Viață mea fără tine nu există… pot concepe să exist atât timp cât exiști, altfel nimic în mine nu ar exista. Aerul pe care îl respir, gândurile născute din existența ta… toate sunt îmbibate cu mireasmă existenței tale. E ca și cum timpul și spațiul în care trăiesc...
Te văd… închid ochii încet și imaginea ta se așterne peste sufletul meu. Interiorul meu este tapetat cu trăirea produsă de viziunea ta. Aștept încet să dispari în neantul sufletului meu, dar în schimb tu te topești precum gheată… Liniștea adânca înconjoară inima mea...
Dacă interiorul se reflectă în afară în viața unui om, nu există alta cale decât prin ochi. Sufletul unui om așa se descoperă cel mai ușor și sunt foarte puțini care pot arăta alta față a sulfetului lor decât cea reală. Mai există și al treilea ochi interior, dar atât...
