A fi conștient nu este același lucru cu conștiință, ci este o stare a sufletului în care este conștient de existența lui și nu prea se lasă dus la voia întâmplării de destin. Ați ghicit ca iubirea de care tot vorbesc are de-a face cu această stare. Se reflectă chiar...
Iubirea mea de fapt nu îmi aparține… îmi este dăruită… și pentru asta mulțumesc Cerului, cu toate ca uneori nu am puterea să lupt cu tot sufletul… dar este consecință faptului că sunt om și este în natura noastră ca să nu înțelegem divinul prin gândirea noastră....
Aș vrea să fiu aerul care te înconjoară, pentru a simți cum mă inspiri și să îți dăruiesc clipe de iubire, să intru în fiecare celulă a corpului tău Aș vrea să fiu vântul care îți mângâie față și să mă joc cu pletele tale, să mă bucur de mireasmă pielii tale Aș vrea...
Viață mea fără tine nu există… pot concepe să exist atât timp cât exiști, altfel nimic în mine nu ar exista. Aerul pe care îl respir, gândurile născute din existența ta… toate sunt îmbibate cu mireasmă existenței tale. E ca și cum timpul și spațiul în care trăiesc...
Mă uit la mine și mă întreb de ce totuși iubesc… pentru că am toate motivele să renunț la ceea ce simț… dar mai ales de ce destăinui aici ceea ce simț. E ca și cum ai da detalii inamicului cum să te doboare, să vadă slăbiciunea ta… să profite de ceea ce consideră a fi...
Pagina 4 din 6« Prima«...23456»