De fiecare dată, din momentul în care am cunoscut și am trăit la sânul iubirii divine, am ales trăirea iubirii, indiferent de condiții, probleme, piedici, sau chiar dacă soarta este potrivnică.
Niciodată inima nu s-a înșelat pentru că fericirea dăruită de trăirea iubirii a fost prea mult pentru gândirea mea umilă. Am vrut să dăruiesc și altora o nouă viziune asupra trăirii iubirii și asupra dulceții ei, și așa a apărut Inimi ale Iubirii, pe care am scris-o în trei zile continuu. Când o citesc îmi dau seama că nu îmi aparține, este prea grea chiar și pentru mine. De aceea o consider un dar din partea iubirii divine pentru toți cei care vor s-o aleagă și să pornească pe calea trăirii ei.
Mulți vor suferi enorm ignorând-o sau dacă vor fugi, pentru că într-adevăr multe piedici apar pe Cale și mulți vor face rău unii altora, fiind prea superficiali și prea materialiști sau pentru că nu vor să accepte divinitatea iubirii. De aceștia îmi e și îmi va fi milă mereu pentru că, odată ce vor gusta din trăirea iubirii, dar vor renunța și nu vor alege iubirea în locul oricărui alt lucru din existență, vor alege o suferință pe termen lung, care poate nu se va sfârși niciodată, și întotdeauna vor realiza, cu fiecare palmă a destinului, că alegerea a fost cea mai proastă posibilă. Numai Dumnezeu știe dacă se va îndura vreodată de acel suflet, care nu a reușit să își învingă gândirea și a devenit sclavul ei.
Pentru cei care iubesc, dar nu li se împlinește trăirea, analizați ceea ce simțiți și față de cine simțiți, tratați acea persoană ca pe o imagine și considerați doar că este o imagine a trăirii iubirii, astfel încât niciodată să nu renunțați la trăirea iubirii. Renunțați la imagine, dar niciodată nu renunțați la iubire, la sângele lui Dumnezeu.
Pentru cei care au refuzat trăirea iubirii și au ales greșit, dar în viitor vor realiza și vor dori totuși trăirea iubirii, alegeți rugăciunea și dăruiți-vă credinței, iubiți-l pe Dumnezeu și astfel într-o zi lumina se va reaprinde în sufletul vostru.
Trăind la sânul iubirii, niciodată nu va exista suferință, pentru că iubirea va transforma până și suferința în fericire. Știu că multe alegeri făcute de trăire vor fascina, intriga sau chiar năuci pe mulți dintre noi… dar cine suntem noi ca să cerem socoteală lui Dumnezeu de ce sunt făcute acele alegeri? Trebuie să acceptăm ceea ce ne dăruiește iubirea, chiar dacă nu ne convine, pentru că poate așa este scris: cei care ne biciuiesc și ne provoacă suferință pot primi, la rândul lor, o lecție în destinul lor, care le va salva sufletul, tocmai datorită faptelor lor pe care în final le vor regreta tot restul vieții sau chiar vieți întregi.
