Mulți cred că iubesc cu adevărat, dar în realitate nu este iubirea adevărată care face ca două suflete să se unească până la moarte și dincolo de moarte. Uneori iubirea dintre doi prieteni este mult mai aproape de iubirea adevărată decât iubirea posesivă.
Da… iubirea la majoritatea dintre noi este posesivă, ca și cum ne-ar aparține… nu ar fi dăruită de Dumnezeu. Și ar trebui să mulțumim cerului că avem această onoare de a trăi ceea ce numai în împărăția divină este posibil. Dintre toate câte există pe pământ, iubirea este singura legătură care adeverește: “Eu v-am făcut Dumnezei… și voi va inchinati la idoli…”.
Iubirea este moștenirea divină lăsată de Dumnezeu nouă muritorilor pentru a ne trezi și a ne aminti cândva de originile și sensul existenței noastre.
Când iubești cu adevărat, nimic altceva nu are valoare în fața a ceea ce simți.
Altfel este o iubire egoistă, gândită în termeni de ce, cum și cât de mult. Când iubești cu adevărat ești fericit pentru ceea ce simți și aceasta este răsplata, nimic altceva nu mai contează, nu aștepți nimic în schimb. Dimpotrivă, mulțumești cerului și celui care ți-a trezit iubirea, pentru eternitate. Tu nu mai exiști, există doar trăirea. Doar ea va fi singura care va conduce interiorul tău, și cât de mult vei putea îndura față de cine sau ce trăiești, te face fericit sau suferi.
Gelozia aparține egoismului, animalului din noi, gândirii neevoluate, pentru că este ancestrală. Este normal ca, fiind oameni, să suferim când iubirea nu ne este împărtășită, când altcineva care poate nu merită are parte de mai multă atenție și fericire decât noi. Dar dacă ființa iubită este fericită, tu nu poți face altceva decât să te bucuri pentru fericirea sa. În final, egoismul își va face simțit efectul, pentru că fericirea este de moment, nu de lungă durată, iar atunci va trebui să suferi alături de ființa iubită. Pentru că este greu în viața noastră să găsim o persoană care într-adevăr să respecte iubirea adevărată. Distracția, iubirea posesivă, jocul de-a iubirea, senzațiile tari, poate că vor produce temporar pasiune, dar cu atât te vei simți mai gol cu cât vei fi pierdut mai mult timp în loc să faci sufletul fericit.
Gândirea ta, egoul tău va fi împăcat… atât timp cât vei dormi. Dar când sufletul tău se va trezi, iar asta se întâmplă de obicei cu cât înaintezi în vârstă, suferința ta va fi cu atât mai mare. Cu cât te trezești mai devreme, cu atât vei putea beneficia de ajutorul energiilor tinereții și gândirea ta va evolua și se va dărui sufletului tău.
Ne este frică de iubirea adevărată pentru că dezgolește sufletul… ne lasă fără apărare atât față de gândirea noastră, cât mai ales față de gândirea persoanei pe care o iubim. Iar mai devreme sau mai târziu, gândirea egoistă a persoanei iubite va produce suferința sufletului nostru. În acele momente dacă nu vezi divinul din trăirea iubirii sau dacă nu ai avut parte de iubire adevărată în viața ta, vei crede că iubirea este cel mai mare dușman, pe când, de fapt, dușmanul este însăși gândirea ta. Dar a te dărui iubirii adevărate este singura cale de a iubi, de a trăi iubirea care face fericit sufletul, altfel doar suferința va face parte din viața ta.
Culmea este ca toți visam să întâlnim iubirea adevărată, dar majoritatea când o întâlnim acționăm pentru a distruge trăirea iubirii.
