Pentru ca un anumit lucru să se întâmple, acțiunile mai multor persoane trebuie să se petreacă sincronizat la secundă, altfel nu ar mai avea același final și efect. Deci nu poate fi vorbă de întâmplare, coincidență, ci doar de destin. Multe lucruri din viața noastră par întâmplătoare, dar este de ajuns ca o singură acțiune să întârzie sau să nu aibă loc, pentru ca finalitatea sau cursul destinului să se schimbe în bine sau rău.
Astfel, alegerile noastre din fiecare clipă pot aduce fericire sau suferință… de aceea a fi treaz este foarte important, dar mai ales ceea ce respectăm și punem în prim-plan să aibă legătură cu Dumnezeu, cu divinitatea. Tot acest haos aparent din jurul nostru este foarte ordonat de altfel, nimic nu este întâmplător. Fiecărei alegeri îi corespunde un șir de întâmplări în viitor, care vor influența destinul nostru.
De aceea religiile pun mare preț pe retragere, rugăciune, meditație. Când acționezi provoci cauze și efecte vizibile, dar când nu faci nimic, doar exiști, pare că totul staționează. Deși pare că nu există acțiune și că dispar cauzele și efectele, dimpotrivă, va avea loc o acțiune pasivă, ivită din nemișcare, nemanifestare, la fel cum a apărut și creația. Această acțiune nu va mai aparține gândirii, egoului, ci sufletului, care niciodată nu va da greș și nu va fi în van. Este ca și cum te-ai lăsa dus de curent, dar tu nu vei influența rezultatul deloc prin prisma gândirii. Dacă poveștile despre Iisus, Buddha, Mahomed sau alți sfinți, maeștri, artiști etc., ar fi avut alt curs, istoria și prezentul ar fi arătat cu totul altfel. La fel dacă Napoleon sau Hitler ar fi avut succes în acțiunile lor, altfel ar fi arătat evoluția civilizației noastre. De aceea deși par o întâmplare sau coincidență în viața noastră unele evenimente, nimic nu este lăsat de fapt la voia întâmplării. Normal că apare nedumerirea: unde mai intervine libera alegere?… dar în mod sigur nu în evoluția evenimentelor importante. Avem un cuvânt de spus în evoluția noastră interioară, în capacitatea de a ne trezi și de a fi conștienți, de a fi în cunoștință de cauză față de evenimentele din jur. Putem alege ca viața noastră să o dăruim unui ideal care eliberează sufletul sau îl înlănțuie. Putem alege între suferință și fericire sau între ignoranță și conștiență (nu conștiință…).
Trecutul și viitorul sunt unul și același lucru… așa cum "da" și "nu" sunt considerate. Deși par opuse, duale, de fapt pot fi unite, așa cum tot ceea ce există este împletit din masculin și feminin. Singura realitate rămâne clipa prezentă, aici și acum, pentru că este punctul unde trecutul și viitorul se întâlnesc. Mulți ar dori să retrăiască clipe din trecut, sau să aibă gândirea din prezent retrăind trecutul. Dar nu sunt conștienți că trecutul și viitorul nu sunt importante, în loc să se bucure de prezent.
Ne rămâne doar alegerea de a fi conștienți, de a trăi viața noastră pe deplin conștienți, de a fi conștienți de absolut tot ceea ce ne înconjoară, chiar și de lucruri simple precum mâncatul, mersul, cerul, copacii, respirația noastră… și astfel vom ajunge să percepem divinul în tot ceea ce ne înconjoară.
