De ce, Doamne, ții sufletul meu în post
De ce nu are voie să se înfrupte din lapte și miere
Atât de necesară pentru inima lui
De ce, Doamne, nu lași rugăciunea să se pogoare asupra lui
Să-i vindece dorul de tine...
Doamne, mi-e atât de dor de tine,
De vidul ce-l arunci în sufletul meu,
De harul ce-l lași asupra mea,
De rugăciunea care îmi vindecă sufletul...
Respirația mea este numai pentru tine...
Inima mea este topită după tine...
Ochiul meu este dornic de trăirea ta...
Viața mea este rugăciunea către tine...
Plâng în noapte de dorul tău,
Dar nu de tristețe, nu de durere,
Ci de bucurie că inima mea nu te-a uitat,
De fericire că sufletul meu încă e îmbătat de mireasma ta.
