În ultimul timp sunt întrebat tot mai des ce am de gând să fac, ce proiecte am în minte sau dacă renunț de tot la ceea ce am început, pentru că mă caracterizează lipsa intenției de a crea un viitor bazat pe factorii de care toată lumea ține cont. Dar, ținând cont de factorii existenți, cam știu ce va urma, pentru că, de fapt, viitorul meu este deja trecut. Trebuie doar să aștept ca trecutul să se întâmple...
O perioadă lungă mi-am cenzurat gândurile, ideile, viitorul, totul. De aproape un an, una am dorit și alta am făcut. Ceea ce aveam de gând să fac m-ar fi trimis pe un drum lung și mai incert decât cel existent, dar, mai ales, m-ar fi îndepărtat de inimă, de ființa pe care am tot susținut-o în acest timp, indiferent de ceea ce s-a întâmplat.
În final, se pare că am pierdut mult timp așteptând și sperând la ceva ce nu se întâmplă. Mai ales, se pare că urmează căderea vijelioasă pe care încerc să o previn de ceva vreme. Criza care ne înconjoară nu se mai termină pentru unii, în timp ce alții, care au resursele necesare sau și-au asigurat drumul vieții, nu prea resimt efectele destinului.
Uneori ai zice că m-am născut din speranță, iar alteori din dezastru, totul împletindu-se atât de armonios în viața mea, încât îmi vine să cred că viața chiar este un vis. Cu astfel de discuții am tot cenzurat realitatea pe care o doresc în viața mea. Adevărul este că, analizând tot ce mi s-a întâmplat în ultimii 10-12 ani, îmi dau seama că toate acestea nu au făcut decât să paveze calea pe care o voi străbate în viitor. Persoanele pe care le-am iubit și le-am îndepărtat, sau care au fugit de mine, au făcut cea mai bună alegere, pentru că EU nu eram cea mai bună opțiune. Nu sunt cea mai bună opțiune nici pentru sufletul meu, dar nu am ce să fac, fiindcă el este legat de mine fără să aibă o altă opțiune.
În ultimele zile am avut o lipsă acută de energie, ca și cum viața s-ar scurge în clepsidră pentru ca aceasta să fie întoarsă din nou și din nou. Mi-am urmărit ore întregi atât interiorul, cât și trupul, văzându-le cum se zbat într-o luptă crâncenă ca să iasă din această stare, care era dincolo de limitele înțelegerii. Iar când nu poți înțelege ce se întâmplă, doar aștepți să vezi rezultatul, oricare ar fi acesta.
Deși m-am considerat în gândurile mele cauza principală a tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, am autocenzurat astfel idei legate de acțiunile celor din jur, precum următoarele:
- Toate femeile frumoase sau (
bune!) simpatice, din cauza mediului înconjurător și a factorilor externi, sunt curve (curvas = schimbător), adică nu știu ce vor, dar, de fapt, vor să o ducă bine din punct de vedere material. Ceea ce, până la urmă, se și întâmplă în viața lor. Fac pe imaculatele, dar mintea lor este plină de lucruri drăcești. - Dacă bărbații aleargă după femei, femeile aleargă după bani. Iar dacă se mint că aleargă după o relație stabilă, iubire și povești de acest gen, în final se vor plictisi și vor fugi spre ceea ce știu ele cel mai bine să facă: să distrugă tot ceea ce este frumos și liniștit în viață. De aceea, deși multe femei sunt bătute sau batjocorite în numele iubirii, ele nu pot renunța la ceea ce le face plăcere în adâncul ființei lor.
- Iubirea fără sex este ca băutul unui ceai dintr-o ceașcă goală. Oricât te vei minți sau autosugestiona, în final îți vei da seama că este doar o ceașcă goală.
- Oricât vei fugi de ceea ce te așteaptă în urma unei acțiuni care i-a făcut rău persoanei iubite sau, implicit, celor din jur, la un moment dat te așteaptă după colț soarta, care nu te lasă să mori liniștit până nu plătești de cel puțin trei ori pentru acțiunile tale. Dacă aveai liniște și totul era frumos și de viitor, când renunți la toate acestea este normal ca și viața să se răzbune, la rândul ei, și să-ți dăruiască ceea ce dorești.
- Căutăm mereu motive la cei din jur, dar răul se ascunde, de fapt, în gândurile noastre. Tot răul și suferința viitoare pot porni de la o singură idee care a prins rădăcini în mintea ta. De aceea se spune că, păcătuind cu gândul, faci mai mult rău decât prin fapta în sine...
- Dacă nu ești egoist și nu te pui pe tine în față, în final vei pierde, oricât te-ai minți frumos, poleind totul într-o aură divină. Pierzi în plan material, dar câștigi în interior. Totuși, acest câștig pare nul din moment ce trăiești într-o societate bazată pe bani, mizerie, politică și sclavie.
- Dacă ai bani, viața este mult mai ușoară și îți poți îndeplini dorințele mai ușor. Asta dacă destinul te lasă să te bucuri de realizările tale materiale sau profesionale. Nu contează dacă ești o ființă superficială care fuge de ea însăși, plictisită oricum de distracție, de viață sau de persoana de lângă ea. Abia când înaintezi în vârstă îți dai seama de timpul pierdut fără rost, dar îți vei alina sufletul spunându-ți că oricum te-ai fi plictisit și de cele sufletești. Așa că ai mai călcat câteva suflete în picioare și timpul a trecut mai repede.
- Pot enumera la nesfârșit idei precum cele de mai sus, dar, chiar dacă sunt reale și fac parte din viața noastră, parcă mă plictisesc mai repede decât atunci când privesc în mine însumi, în tăcere.
Ne putem amăgi că există liberă alegere în viața noastră, dar trecutul, așa cum este scris și cum va fi scris, nu va putea fi schimbat. Chiar dacă în prezent ne gândim că acțiunile vor influența trecutul viitor, de fapt așa trebuia să fie alegerea noastră, iar nimeni nu ne garantează că putem obține o altă opțiune. Fie că acționăm, fie că doar așteptăm să se întâmple, trecutul se va întâmpla oricum, cu sau fără voia noastră.
Iar dacă ne gândim că acțiunile oamenilor valoroși din lume au pavat viața glorioasă de acum, atunci trebuie să știm că la fel au făcut și rugăciunile celor care au pavat calea sufletului și a religiilor existente acum. Chiar dacă ei nu au acționat direct, au influențat indirect și continuă să schimbe viața și lumea așa cum le percepem acum. Mai ales, vor continua să schimbe viitorul pe care îl așteptăm. Spun asta știind că viitorul este, de fapt, un trecut viitor.
