Câte zile pierdem în viața noastră fără rost? Sunt gânduri pe care le-am dezbătut cu mine însumi după multe astfel de zile.
De câte ori am amânat lucruri pe care am spus că le facem… tocmai ca să avem și mai multe zile fără nicio direcție. Am sperat că ceea ce facem va lăsa loc în destin la ceea ce ne-am dori de la viață, dar crudul adevăr în cele din urmă se revelează. Dacă ai un destin fără rost, de multe lucruri și multe zile fără rost avem parte în viață. Ați observat că atunci când atingem un tel nu ne dăm seama de păpușarul din spate, și de evenimentele care s-au aliniat ca acel țel să se întâmple?
De multe ori am stat ca o barcă în derivă, pentru că nimic nu mă făcea să mă mișc în nicio direcție… Iar dacă stau acum și mă gândesc poate într-un fel anticipăm ceea ce destinul avea să îmi ofere. Oamenii și prietenii din jur se agită după o zi pe alta lucrând la măreția unui destin care nu există. Ni se vând iluzii și țeluri , dar foarte puțini au acces la succes. Totul decurge în așa fel încât cei care au succes să poată îndeplini scopul pe care și l-au propus. Dacă vorbești din experiență se spune că ești pesimist… păi dacă ai parte de succes tot din experiență vorbești, dar atunci pari optimist. Când ai parte și de una și de alta, dar cu măsură, începi să fii mai moderat în declarații.
Până în criză toată lumea vorbea de succes, după criză până și cei mai optimiști au început să cadă psihic. Unii și-au luat viața chiar… pentru că erau obișnuiți cu un anumit standard… pentru că munciseră o viață întreagă pentru a atinge scopuri și obiective pe care cei mai mulți nici în vis nu le au. Într-adevăr mulți au ajuns să le realizeze călcând în picioare oameni și principii, idealurile altora și distrugând multe alte destine.
Când ai succesul lângă tine, totul te schimbă. Unii denumesc succesul – bani, alții realizare profesională, iar alții noroc. În vremuri de demult, vorbeam și dădeam sfaturi fiind influențat de succesul destinului, totul părea posibil, nimeni și nimic nu putea să dărâme idealurile și cursul vieții mele… pentru că limbajul meu erau banii, chiar dacă mascat de împlinire în afaceri sau o viață mai bună.
Dar și atunci undeva în inimă era îngropat divinul, era îngropată iubirea… pentru că am avut parte de multă iubire… mai multă decât puteam duce. Iar când a venit ceasul deșteptării din somn, nu am fost prea marcat de cădere. Din contra mi-am permis să mă afund și mai mult în gol, știind că este totul sau nimic… parcă anticipăm prăpastia care mă aștepta la cotitură. Chiar și când m-a lovit unde m-a durut și mă doare cel mai tare… am luptat în continuare. Și astfel am înaintat un pas… apoi câțiva înapoi. Până a urmat prăbușirea definitivă. O așteptam, dar nu credeam că mă va doborî așa de tare… pentru că scopul meu în lume și în viața era să fac fericită persoana iubită. Iar când acesta nu a mai avut suport am căzut ca un mort ambulant în tarașul vieții, așteptând într-un fel sau altul finalul. Acum în tot acest timp am fost eu cel care primeam sfaturi de la prieteni care se credeau experți în astfel de evenimente, pentru că ei trăiau pe pământ, doar eu eram cel care zburam prin aer visând la divinitate, la o iubire pe care toți o ignorăm… fie că recunoaștem sau nu. Dar destinul a fost și mai dur, pentru că la scurt timp a lovit în lanț și pe prieteni… iar asta m-a durut și mai tare. Pentru că ceea ce am pățit, se dublă… se triplă, iar idealul și scopul se îndepărta și mai tare de mine. Poate lumea nu este pregătită pentru ‘visul’ care mi se revelase când încă aveam energia de a mă luptă cu somnul.
Destinul lovește când nu te aștepți… mai ales dacă ești un suflet deosebit. Toți avem suflete deosebite, dar puțini se trezesc ca să realizeze asta. Iar asta se face cel mai ușor prin suferință… multă suferință. Pentru că atunci când nu mai ține de alegerea ta în viață, ci de ale altora ești ca o barcă purtată de văluri în funcție de curenții puternici, sau de viață.
Am fost de curând la o întâlnire cu oameni care încearcă să dea un nou curs gândirii de a face afaceri… este modul american de a face afaceri. Oameni care au trecut și prin greutăți, pierzând muncă de o viață, dar și care nu au cunoscut eșecul, pentru că destinul le-a pus în minte instrumentele prin care succesul devine a doua natură. Mi-a adus aminte de un prieten mai vechi, care îmi spunea cu mult timp înainte că dacă nu te miști, dacă nu te lupți, dacă nu încerci să vezi oportunitățile nu poți avea succes, implicit bani sau orice îți dorești. Iar eu am replicat știind că avea dreptate (duh!, doar și eu vorbeam că el cu mult timp înaintea lui), că ceea ce ne dăruiește succesul în viață este tocmai acea forță nevăzută din spate, fie că o numim Dumnezeu, sau în orice alt fel. Pentru că nu am avea nici un succes, dacă nu am putea să îl realizăm, fiind sănătoși și feriți de pericole. Iar divinul ne mai dă palme uneori fie prin cei dragi de lângă noi, fie chiar prin mentorii noștri. Esențialul la acea întâlnire a fost ca să faci din pasiune o afacere dacă poți, mai ales dacă asta va ajuta societatea, sau oamenii. Într-adevăr asta este ceea ce animă viața noastră, dar dacă va trece viața întreagă fără nici o realizare, fără nici o mulțumire, multe zile fără rost vom pierde…
Pot fi multe obstacole în viața noastră pentru a nu avea succes, dar cel mai mare obstacol de trecut este chiar destinul, iar acesta nu poate fi păcălit în ultimă instantă decât dacă poți să vezi dincolo de el, să vezi așa cum am spus ‘păpușarul’ care trage sforile. Orice faci în viața ta fie că ai succes sau nu, dăruiește o clipă rugăciunii interioare, adu-ți aminte de ‘tine’, nu mai visa, ci trezește-te acum pentru că mâine poate să nu mai existe. Mâine poate fi cel mai mare coșmar al existenței tale, dar și a omenirii întregi. Astfel mai ai o șansă că în ultimă clipă să nu ‘adormi’ inconștient, ci să fii pe deplin treaz și în rugăciune.
