A muri fiind in viață sau fiind in trup… semnificația vorbelor ca pana nu mori si te naști din nou nu ai cum sa vezi lumina divina. Este foarte ușor de fapt sa înțelegi cum se poate întâmpla acest lucru.

Ne naștem, trăim si murim crezând ca viața in trup este tot ce există in acest Univers. Mai auzim diferite povesti sau întamplări sau relatări de obicei ale persoanelor care au apucat o cale religioasă, că viața in trup este de fapt o cale spre evoluție. Pentru că sufletul nu aparține trupului, el nu moare odată cu trupul, de fapt nu moare niciodată.

In timp obținem o personalitate bazata pe experiență acumulata de-a lungul anilor, pe baza a ceea ce ne place sau a mediului in care trăim. Dar aceasta nu este de fapt unicitatea noastră. Pentru ca mereu am auzit ca suntem unici, dar nu prea am înţeles prin ce. Pentru ca la prima vedere daca analizam gândirea si existenta noastră nimic nu pare unic, cu atât mai puțin de admirat. Majoritatea dintre noi suntem oameni obișnuiți… as putea spune prea obișnuiți. Nimic nu pare sa afirme spusele oamenilor iluminați. Asta pentru ca totul se refera la ceea ce ne limitează… la trupul nostru. Când începem sa căutam înăuntrul nostru, nu in afara, descoperim o lume noua, care nu mai este limitata. Iubirea nu mai este o piedica, ci o îmbătare pentru suflet. Lumea interioara devine un maestru interior, un neant pe care trebuie sa îl străbați singur, de aici unicitatea. In interiorul tău nu vei mai fi cu nimeni, ci vei fi singur. Dar singurătatea nu este de fapt ceea ce știm noi, pentru ca vei fi in trei ipostaze:

  • cel care trăieşte,
  • cel care privește ceea ce trăieşte,
  • si la nivel si mai înalt vei fi cel care este conștient de acestea.

Religia a căutat prin diferite mijloace si practici sa ajute sau sa îndrume omul pe acest drum spre interior, uneori foarte periculos daca nu ai credință. Alteori a făcut mai mult rău pentru ca nu toata lumea este făcută sa urmeze doar o singura cale… De aceea si sunt mai multe religii, dar majoritatea iluminaților din principalele religii au descris legătura cu divinitatea la fel, dar sub forme diferite, influențate de simbolurile, etica si practica diferită pe care au avut-o fiecare. Un singur lucru a fost descris la fel si a fost considerat de cea mai mare valoare: Iubirea. Iubirea fata de semeni, iubirea fata de existenta, iubirea fata de Dumnezeu, iubirea sub forma de compasiune.

O întrebare arzătoare este cum poți învinge si elimina sau stăpâni gândirea măcar pentru o clipa pentru a vedea ceea ce este in spatele ei, ce se reflecta mai mult sau mai puțin in ea. Aici intervine rugăciunea inimii sau alte practici de meditație care sunt mai mult din Orient. Dar rugăciunea inimii este de ajuns pentru a ajunge sa realizezi ca tu nu ești doar un nume cu o anumita personalitate si un anumit destin. Ești mai mult decât atât, ești un suflet închis in acest trup, care nu se va elibera decât când va fi conștient de existenta sa si a ceea ce i-a dat viață: Iubirea=Dumnezeu.

In momentul in care lupți sa îţi învingi destinul, când ti se pare ca tu nu vrei de fapt de exemplu sa trăieşti toata viața alergând ca un nebun după un lucru material sau după o anumita realizare, apoi după alta, pentru ca ai realizat ca sunt in zadar, atunci se produce un declic in interior si cu ajutorul credinței si al rugăciunii vei simți ca nu mai ești la fel ca înainte. Viața ta se schimba, începi sa vezi si sa simți lucruri si viziuni pe care alții le tratează ca fiind vise sau iluzii. Pentru ca iubirea putini o tratează ca pe o realitate, chiar daca o trăiesc, dar li se pare așa de banala încât nu știu altceva decât sa rada când aud de divinitatea iubirii. Daca lupți într-un final se va produce așa zisa moarte, dar nu moartea reala, ci o moarte a personalității tale, a gândirii. Dar acesta nu este decât începutul pe lunga cale a trăirii si a eliberării sufletului, pentru ca eliberarea reala nu se va întâmpla decât când va muri si trupul. Faptul ca nimic nu te va mai afecta sau nimic nu îți va mai schimba modul de a vedea viața fără a trai iubirea, fără a te ruga continuu, asta va fi câştigul pentru tot restul vieții, fără sa mai pierzi viața in zadar pe lucruri fără valoare. Rugăciunea inimii va fi candela mereu aprinsa in inima ta, care te va apăra de acum înainte atât pe sufletul tău, cat si trăirea iubirii din inima ta.

Daca dorești sa fii liber cu adevărat si sa realizezi ceva care sa merite in viața asta pentru sufletul tău începe prin rugăciunea inimii si prin dăruire fata de iubire… si multa răbdare… răbdare… răbdare…

Parintele Cleopa de la Manastirea Sihastria

Acest articol este dedicat in memoria
Părintelui Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria.

Despre autor

Mihalcea Razvan Teodor a scris 78 articole pentru noi.

Autor al cartii "Inimi ale Iubirii" - pasionat de tehnologie, arta, fotografie - scrie articole care definesc si reflecta pasiunile sale dar si viziunea asupra existentei... Descarcă cartea „Inimi Ale Iubirii” - Inimi Ale Iubirii (10200 downloads)

Share Button
ro Română
X