A spune “Te Iubesc!” cuiva nu inseamna nici pe departe ca este iubirea despre care vorbesc. Tot ceea ce traim noi in aceasta societate este doar o reflectie a acestei iubiri, careia inca nu i se potriveste nici un nume, nici chiar cel de Dumnezeu. Dumnezeu este un nume inventat de religii, de oamenii care au vrut sa creada ca exista o forta care a creat si guverneaza tot ceea ce exista.

La inceput “Dumnezeu nu era Iubire”, ca apoi sa devina “Dumnezeu este Iubire”, odata cu declaratia lui Iisus ca este fiul lui Dumnezeu si religia care s-a creat apoi in jurul lui. Nu vorbesc despre ceea ce simt in legatura cu asta, nu stiu daca este adevarat sau nu in realitate, eu nu spun povesti si nu vorbesc despre ceea ce cred, nu incerc sa vorbesc din vise, nici din carti, iar calea pe care o recomand tuturor este sa isi asculte inima, daca simt ceva acolo. Dumnezeu era si este Iubire de cand a aparut Creatia, iar daca aprofundam putem spune ca acel Absolut Nemanifestat, sau Vidul, care a dat nastere creatiei, este de fapt sursa acestei iubiri, iar tot ceea ce exista contine aceasta Iubire, fiind esenta si liantul prin care noi toti suntem legati intre noi si fata de existenta.

Aud in jurul meu pe multi care spun ca iubesc, dar iubirea lor nu e nici pe departe ceea ce ar trebui sa fie, dar in mod cert este ceva ce ar putea deveni. Atunci cand iubesti cu adevarat, nimic altceva nu mai exista, decat persoana pe care o iubesti. Pentru acea persoana renunti la tine si la tot ceea ce iti doresti pentru a fi impreuna cu ea, pentru ca asta te face fericit. Restul este doar un mod de a trai viata pentru ca asa trebuie. Iubirea te face sa iesi din tipar, sa nu iti alegi o slujba renuntand la iubire, pentru ca asa vei putea trai mai bine, sau sa alegi pe cineva pentru ca iti ofera mai mult echilibru din punct de vedere material. Daca esti un astfel de om, care pune planul material mai presus de iubire, sa nu te miri ca nu vei intalni iubirea de care vorbesc, pentru ca nu se dezvaluie decat celor care se daruiesc total trairii ei.

Ma uitam la filmul The Next Three Days, iar ceea ce am vazut bun  la acest film este ca poate explica cam cum vad eu reprezentata iubirea divina de iubirea omeneasca. Sa te sacrifici total pentru femeia iubita, sau invers. Este adevarat ca era si un copil la mijloc, dar putea sa isi vada de drum daca nu isi asculta inima, daca nu mergea pana la capat, existenta fara fiinta iubita nefiind o optiune. Este doar un film, dar mesajul poate fi trait cu adevarat, multi dintre noi poate il traiesc sau l-au trait deja.

A crede in Iubire este mult mai usor decat a crede in ideea de Dumnezeu, aceasta fiind traita de majoritatea dintre noi, deci este ceva testat si trait, nu crezi in ea doar pentru ca asa ti se spune sau ai citit. In final vei crede ca Iubirea este Dumnezeul tau interior, este ceea ce te face sa te simti mai mult decat un animal pe acest pamant, si nu ratiunea asa cum este ridicata in slavi de societatea noastra de acum. Pentru ca daca ratiunea ne deosebeste de animale, atunci Iubirea ne apropie de notiunea de Dumnezeu. Se vede cum societatea noastra este putreda slavind ideea ca ratiunea conduce lumea in care traim, deci societatea viitorului in care oamenii vor trai in liniste, este cea in care inima va conduce. Cu cat descoperim mai repede acest lucru cu atat suferinta noastra va dispare mai repede.

Dumnezeu aka Iubirea nu va putea sa ne faca viata mai usoara… nu va elimina taxele pe care le avem de platit in societate, nu va elimina foamea pe care o simtim, nu va elimina copii de care trebuie sa avem grija. Unii dintre noi au reusit sa fuga din mijlocul comunitatii in care traim, intrand in alte comunitati restranse, sau traind ca pustnici. Dar aceasta nu este decat o solutie pentru oameni bolnavi, o altfel de boala decat cea pe care o traim in mijlocul lumii noastre. Pentru ca boala de care vorbesc este interioara, este boala sufletului, pentru ca sufletul se hraneste cu Iubire, aceasta finnd sursa si esenta existentei sale. Deci cei care se retrag fug tocmai pentru a-si vindeca inima, iar cei care s-au vindecat vin apoi in mijlocul lumii pentru a le arata calea prin care sa se vindece la randul lor. De mii de ani omenirea tot incearca sa isi vindece sufletul, dar minciunile si povestile nu vor vindeca niciodata sufletul care are nevoie de practica, nu de vorbe. Vorbele vor alina intr-adevar o perioada, dar in final doar practica va vindeca complet lumea in care traim. Iar solutia este sa intelegem ce putere reprezinta iubirea care apare in sufletul nostru fata de alta persoana. Sa acceptam ca nu este doar un sentiment, este mult mai mult. Iubirea nu te salveaza de indatoririle tale in aceasta lume, dar iti poate aduce liniste in interior, te poate faca sa treci cu usurinta fata de problemele materiale,  pentru ca iubirea pe care o simti spala toate aceste “pacate”.

Luni de zile am tot incercat sa gasesc sensul a ceea ce mi se intampla, de ce mi s-au tot dat “lectii” timp de atati ani… Am inceput prin a dori sa ma retrag din aceasta lume, sa devin pustnic, nu calugar caci nu mi se potrivea. Asta am tras concluzia dupa ce eram trist in mijlocul lumii, nimic nu ma facea fericit, sau macar sa imi dea o directie. Ceea ce simteam si traiam era ceva nedefinit si fara intelegere din partea mea. Traiam Iubirea, dar nu o simteam implinita, intotdeauna lipsea ceva din ecuatie. Apoi dupa armata am pierdut cu totul notiunea si ceea ce ma facea pur inainte, ceea ce ma face sa respect acum perioada adolescentei. Copilaria nu o aduc in discutie, pentru ca a fost un haos total, care putea sfarsi prost in toate felurile posibile. Am crezut la un moment dat ca banii pot indeplini sau usura viata pe care o aveam, dar s-a dovedit ca nici aceasta nu ma face sa ma simt implinit, faptul ca trebuie sa imi inchin viata pentru a o duce bine, nu ma linistea deloc, mai ales in interior. Si apoi la un moment dat s-a intamplat, dupa cativa ani de ratacire si singuratate. M-am daruit in acea perioada cu tot sufletul pentru ceea ce traiam, astfel atunci a aparut cartea scrisa pe baza a ceea ce simteam. Atunci am avut viziunea a ceea ce reprezinta iubirea dintre un barbat si o femeie. Am avut parte de multe experiente in acea perioada, poate si anii tineretii au usurat acei ani. Multe din ceea ce spuneam se indeplineau, multe din ceea ce erau doar semne de intrebare se adevereau, iar ceea ce parea doar un vis devenise realitate. Asta pana la prima deziluzie, care a sters cu buretele tot ceea ce se asternuse in tot acel timp. Ceea ce simteam ma facuse sa fiu orb la multe lucruri, ma facuse sa pot lupta mult peste puterile mele. Atunci ar fi trebuit sa iau o decizie pe care am luat-o mult mai tarziu. Dar lectiile nu le primim cand dorim noi, ci cand ni se ofera, pentru ca altfel nu as mai fi primit lectiile viitoare, mult mai valoroase decat tot ceea ce primisem pana atunci. Cand m-am saturat de lupta si am privit la ceea ce devenisem, la cat ma departasem de ceea ce imi doream in viata, am renuntat sa mai privesc in viitor. Am regasit la scurt timp de la acea decizie o alta reprezentare a ceea ce traiam, iar conditiile si modelul ales de inima bat toate reprezentarile foste sau viitoare. Pentru ca fost exact modelul care atunci cand te uiti la el iti da de inteles ca poti avea mult de suferit in viitor. Si totusi in ciuda acestor lucruri a urmat o perioada de liniste, exact asa cum mi-am dorit intotdeauna, o perioada prea lunga indraznesc s-o spun acum, care a egalat perioada nebuniei dinainte. Doar ca in toata aceasta perioada am incercat sa nu ma mai departez de ceea ce imi doream de la viata. Dar se pare ca daca nu iti daruiesti viata pentru bunastare sau realizare materiala, viata iti da palme cu sau fara voia ta. A fost doar o mare problema dupa tot acest “vis” frumos… gasisem pe cineva cu care mi-as fi dorit sa fiu pana la sfarsitul vietii fara semne de intrebare, dar in final am fost lovit exact cum trebuia ca sa inteleg cauzele si efectele trairii iubirii.

Totul se intampla in trairea iubirii fara nume pentru ca noi nu vedem persoana, nu vedem reprezentarea, suntem orbiti de ceea ce simtim, noi nu putem vedea decat ceea ce traim, iar asta ne face sa luptam si sa speram in conditii peste inchipuirea noastra… ca-n filme. Dar daca unii traiesc doar Iubirea fata de un vis, cand aburii imaginii care ne-a daruit acest vis dispar, atunci cand isi face aparitia realitatea in care traim, faptul ca nu suntem perfecti, ca persoana care era ca un zeu sau o zeita pentru noi a devenit un om normal, atunci va apare deziluzia. Atunci in acel moment putem pierde legatura cu divinul din noi… pentru ca noi nu iubeam ceva in afara noastra… noi iubeam de fapt ceea ce simteam si traiam, iar daca nu vedem divinul din iubire, ne putem indeparta de ceea ce ne-a fost daruit.

In final cand destinul ne daruieste o palma pentru a invata o lectie, putem pierde pentru totdeauna iubirea fara nume, daca Dumnezeu nu este Iubire pentru calea noastra aleasa in viata.

Despre autor

Mihalcea Razvan Teodor a scris 78 articole pentru noi.

Autor al cartii "Inimi ale Iubirii" - pasionat de tehnologie, arta, fotografie - scrie articole care definesc si reflecta pasiunile sale dar si viziunea asupra existentei... Descarcă cartea „Inimi Ale Iubirii” - Inimi Ale Iubirii (9181 downloads)

Share Button