Zilele trecute am fost surprins de maretia unei povesti de iubire:

“Inainte ca unul dintre discipolii lui Buddha sa devina calugar, a intalnit o fata frumoasa si s-a indragostit de ea. Buddha l-a intrebat „cat de mult o iubesti?”, iar el a raspuns ca se va intoarce intr-un pod de piatra, si va indura 500 ani de vant, 500 ani de caldura si 500 de ani de ploaie, doar ca fata sa treaca pe pod… Si Buddha a fost bun cu el si i-a zis „traieste-ti viata bine, iar cand vei fi nehotarat, doar vino si viziteaza-ma”… ”

Si duhovnici din religia noastra descriu sentimentul de iubire legat de aceasta poveste frumoasa, care in zilele noastre a devenit doar un vis:

“Iubirea adevarata nu imbatraneste. Iubirea este vesnica, pentru ca isi are originea in Dumnezeu, care se defineste prin cuvantul IUBIRE. Iubirea spirituala, duhovniceasca, se deosebeste de iubirea sexuala, care este de scurta durata. Atunci cand cineva se casatoreste din iubire sacra cu cineva, din vointa personala, in deplina libertate, oricat de mult ar gresi persoana cu care s-a casatorit, nu poate divorta. Casatoria este un act de responsabilitate, de asumare pentru toata viata. Prietenul adevarat este si la bine si la rau. La fel, intr-o casnicie in care s-a pus sigiliul cununiei religioase, trebuie sa continue pana in lumea de dincolo. Lupta intr-o familie trebuie dusa pana la capat. Acesta este sensul vietii de familie. Sacralitatea familiei ne ofera putere de jertfa si de daruire pe altarul casniciei. Intr-o societate plina de rautati, o familie devine trainica prin deasa spovedanie, rugaciune comuna si multa comunicare de ambele parti. Cea mai grea singuratate este traiul sotilor fara comunicare intre ei…”

Majoritatea cautam sufletul pereche care sa ne ajute sa trecem prin viata ca prin vis, dar de cele mai multe ori destinul sau ala mic si negru face tot posibilul ca sufletele acestea sa fie ranite de gandirea si implicit actiunile lor… Anul trecut desi eram trist,  eram fericit… acum nu sunt trist, acum nu mai sunt… pentru ca sufletul meu umbla peste mari si tari ca o umbra rugandu-se pentru fericirea si implinirea sufletului iubit.

Am iubit multe “shuflete”, dar un singur suflet a reusit sa ingenuncheze inima… doar un singur suflet m-a facut sa cred ca visul meu este real… tot ce a fost inainte a fost pentru a intelege mai bine si pentru a realiza in inima mea ca nu este o inchipuire ceea ce traiesc.

Shuflete ( Şuflete )

„Voi, shufletele din jurul meu,
Unele bune, altele rele…
Sau doar suprafata-i rea…
Atunci de ce nu va transformati in bune…

Sau de ce nu aruncati coaja,

Ca sa ramana miezul ?”
Am spus shuflete si nu suflete, pentru ca sufletul in esenta lui este perfect, este bun, este iubire, dar cu timpul, datorita exteriorizarii, s-a degradat, s-a murdarit, devenind o combinatie din doua lucruri: miez si coaja – shuflet…

As dori sa fiu… un pod de piatra…

CESARIA EVORA – Besame mucho

Asculta mai multe audio diverse

LA MULTI ANI “UBU”!

Despre autor

Mihalcea Razvan Teodor a scris 78 articole pentru noi.

Autor al cartii "Inimi ale Iubirii", dar si detinator al catorva bloguri si site-uri care definesc si reflecta pasiunile sale dar si viziunea asupra existentei... Descarcă cartea „Inimi Ale Iubirii” - Inimi Ale Iubirii (9102 downloads)

Share Button