Dormim… așa de tare și așa de adânc, încât numai o situație fără ieșire sau disperată mai produce câteodată valuri și ne face să ne gândim și la suflet, la ce-l face fericit, la Dumnezeu, la iubire, la destin, la tot ceea ce nu înțelegem.
Necazurile și suferința ne apropie de Dumnezeu, de credința, și doar rugăciunea ne mai alină suferința și ne redă speranța că viața este mai mult decât rutină, bani, lucruri fără valoare, plictiseală, suferință.
Când totul se dărâmă în jurul nostru, când lumea devine nebună, când ura și răul prind rădăcini în preajma noastră, sufletul la majoritatea dintre noi se trezește și începe să lupte pentru libertatea și fericirea sa, așa cum trupul luptă în vremuri liniștite și fără griji. Dar dacă trupul găsește și obține o fericire temporară, sufletul își găsește fericirea pentru eternitate. Trupul își găsește fericirea în exterior, în lucruri care într-un final îl vor plictisi și mereu va dori mai mult, pentru că realizarea materială nu se sfârșește niciodată… întotdeauna va dori mai mult… şi mai mult… şi niciodată nu va fi împlinit. Trupul, reprezintă de fapt gândirea, pentru că asta e cea care îl îndrumă în acțiunile pentru realizarea necesităților și dorințelor sale. Sufletul, adică trăirea interioară, are cu totul alte priorități. Realizarea materială este ceva fără valoare și asta pentru că intuitiv cunoaște ce aduce fericire și ce produce suferința. Dacă prețuiești și te lupți pentru ceva trecător, la fel va fi și împlinirea și fericirea ta – trecătoare și de scurtă durată. Dar când prețuiești eternitatea, iubirea divină, simbolurile, întrupările și reflecția sa în existentă, creatorul – dar în acelaşi timp una cu tot ceea ce există sau nu există – Dumnezeu, valoarea și calea pe care sufletul o are în fața sa ne dăruiește un viitor de care lumea și existența nu au avut parte până acum, decât prin glasul și viața a o parte infimă din cele câteva miliarde, sau poate mai mult, dacă calculăm de la începutul evoluției omului pe acest pământ.
În momentul când renunți la existenţă și principiile care guvernează trupul și gândirea, atunci pornești pe calea căutării interioare, iar inima devine instrumentul după care te ghidezi. Puțin câte puțin începi să îți cunoști sufletul și să realizezi că ești mult mai mult decât gândirea și trupul tău trecător. Poate că în această căutare vei ajunge chiar la iluminare, pentru că această stare nu o poți realiza sau obține oricât vei practica, dori sau lupta. Această stare pur și simplu se întâmplă… este la fel ca iubirea… apare din neant… și când te aștepți mai puțin. Tot ce poți face este de a te pregăti și de a fi pe Cale, de a urma practicile, rugăciunea și de a fi conștient și treaz mereu. Mai mult de atât nu poți face… restul îl va face Dumnezeu dacă ai pornit pe Cale.
Iubirea este de o importanță vitală pentru Cale, pentru că este impulsul și energia care îți dăruiește puterea de a lupta și credința în existența sufletului și a divinității care este casa sa. În timp devine ghidul și maestrul care îndreaptă gândirea și trupul spre a asculta și a aduce libertatea sufletului.
Când iluminarea se întâmplă în viața noastră, totul se schimbă, atât percepția asupra realității existenței, cât și asupra credinței în Dumnezeu. Dacă până în iluminare vorbești în termeni de așa spun alţii… sau cred că… sau o exprimare care atestă necunoștința și faptul că nu vorbești din experiență proprie, după iluminare apare certitudinea și experiențele proprii în lumea interioară încep să se reflecte în viață și exprimarea ta.
Iluminarea nu înseamnă că dobândești puteri sau devii un supraom, ci doar că te-ai trezit din somnul adânc în care dormeai și din visele pe care le aveai în tot acest timp. Până și acest fapt atestă zicala că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este doar un cuvânt care încearcă să cuprindă ceea ce nu poate fi cuprins sau exprimat. Doar trăirea iubirii poate dărui cât de cât o înțelegere a existenței a ceea ce face ca tot ceea ce există să fie cunoscut.
Dar acestea sunt doar gânduri umile care încearcă să descrie ce nu poate fi descris, ci doar cunoscut, iar trăirea iubirii, înțelegerea și acceptarea existenței iubirii absolute și infinite sunt primul și cel mai important pas pe Cale, pentru că astfel vei avea în suflet mereu lumina care te va călăuzi pe drumul lung spre iluminare.
